Milan Banjac

Sfântul Nou Mucenic Milan Banjac a fost preot al Bisericii Ortodoxe Sârbe, paroh la Drvar, născut la Drvar la 11 februarie 1886 și ucis la Risovac la 16 iunie 1941. Este pomenit la 26 mai (8 iunie după calendarul nou).

A terminat școala teologică și de învățători la Prizren și a fost hirotonit diacon și preot în 1910 la Banja Luka. A slujit apoi în două parohii. În Primul Război Mondial a fost închis la Arad, iar din 1918 până în 1941 a fost paroh la Drvar. A primit Ordinul Sfântul Sava de gradul al cincilea.

Ustașii l-⁠au arestat la 14 iunie 1941, împreună cu încă vreo treizeci de sârbi de seamă din Drvar. Mai întâi au fost duși la Bosanski Petrovac, iar la 16 iunie lângă o peșteră de la Risova greda. Acolo toți au fost uciși și aruncați în peșteră. Martorii supraviețuitori au povestit că pe Milan Banjac l-⁠au chinuit cel mai mult: i-⁠au tăiat mâinile, urechile și nasul, iar în timp ce îi tăiau nasul și urechile îi băgau în gură bucățile tăiate și spuneau batjocoritor: „Linge, popo, sângele tău de câine”. În aceeași groapă a fost aruncat și preotul Milan Golubović. La ședința Sfântului Sinod Arhieresc al Bisericii Sârbe din 20 mai (7 mai) 2003, la propunerea episcopului de Bihać-⁠Petrovac, a fost numărat în soborul sfinților ieromucenici ai Bisericii lui Dumnezeu.