Miron Rjepik

Sfântul Sfințit Mucenic Miron Rjepik, protoiereu, s-⁠a născut la 21 aprilie 1885 în satul Kucikarovka, ținutul Luțk al guberniei Volînia, într-⁠o familie cehă evlavioasă, catolică, a lui Ioan și Maria Rjepik. La 2 mai 1885 a fost botezat în catedrala romano-⁠catolică din Luțk cu numele Miroslav. În 1887 întreaga familie Rjepik a trecut la Ortodoxie, tot la Luțk, iar Miroslav a primit numele Miron, după sfântul sfințit mucenic Miron de Cizic, pomenit la 17/30 august. În 1900 a absolvit școala teologică din Klevan și a intrat la seminarul teologic din Volînia, pe care l-⁠a terminat în 1906 în prima categorie. Între 1906 și 1910 a fost student la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-⁠o cu titlul de candidat în teologie. La 7 septembrie 1910 a fost trimis profesor la seminarul din Taurida. Căsătorit cu Elisaveta Petrovna, a primit preoția la 7 octombrie 1912 și a fost trimis profesor de religie la seminarul învățătoresc din Lubnî, gubernia Poltava, iar la 2 septembrie 1915 a fost mutat la seminarul teologic din Kașin, gubernia Tver, ca profesor de Sfântă Scriptură și inspector pe timp limitat.

După lovitura din octombrie 1917, toate instituțiile teologice au fost desființate. Din 1918 seminarul din Kașin a fost reorganizat în școală de treapta a doua, unde Miron Ivanovici a predat limbi străine și desen tehnic. În aprilie 1926 părintele Miron s-⁠a mutat la Sergiev (azi Serghiev Posad) și a fost numit paroh al bisericii Piatnițkaia, în locul protoiereului Evgheni Alexandrovici Vorontov, mort, și curând a fost înălțat la rangul de protoiereu. După închiderea bisericii Piatnițkaia, în 1928, a trecut să slujească la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel (a Învierii).

La 5 aprilie 1930 a fost arestat, într-⁠un grup de șaizeci de clerici și mireni din regiunea Moscova, și închis la Butîrki. La 15 mai 1931 i s-⁠a adus învinuirea că „a fost membru al filialei din Zagorsk a organizației contrarevoluționare «Adevărații creștini», a luat parte la adunări ilegale în altarul bisericii și a făcut agitație monarhistă antisovietică”. La 20 mai 1931 troica OGPU a regiunii Moscova a dat sentința, în baza articolelor 58-10 și 58-11, de zece ani de lagăr de muncă la Siblag. Cei șase ani de închisoare, în care a lucrat la tăiat lemne, ca desenator și ca funcționar, au fost nemăsurat de grei sub aspect duhovnicesc și fizic. Din 1934 părintele Miron s-⁠a aflat la punctul de lagăr separat Ciistiunga din regiunea Kemerovo și locuia într-⁠o baracă cu arhiepiscopul Iuvenalie (Maslovski) și cu vreo zece alți clerici. Aici l-⁠a găsit noul val de prigoană din 1937, care nu i-⁠a cruțat nici pe cei care aveau deja pedepse lungi.

La 2 august 1937 s-⁠a făcut percheziție la toți clericii deținuți. La protoiereul Miron s-⁠au luat: „antimis cu basma, Evanghelie, carte de rugăciuni, slujebnic, cruce de lemn, calendar perpetuu” (pascalie). Începând cu 9 august, oamenii secției secrete a NKVD i-⁠au chemat la interogatoriu pe starostii barăcilor. Au găsit martori mincinoși dintre infractori și condamnați pentru fapte comune, care au spus că preoții fac slujbe în baracă seara și se împotrivesc muncii cultural-⁠educative din lagăr. La 18 august 1937 părintele Miron a primit o nouă învinuire, anume că, aflându-⁠se în lagăr, a făcut sistematic „muncă antisovietică și s-⁠a folosit de prejudecățile religioase printre deținuți și angajații liberi”. La toate interogatoriile s-⁠a ținut tare, cu demnitate, nu a dat pe nimeni, și-⁠a negat vina, deși a recunoscut că a slujit lui Dumnezeu și în lagăr.

La 7 septembrie, prin sentința troicii NKVD a ținutului Siberiei de Vest, protoiereul Miron a fost osândit la pedeapsa capitală și a fost împușcat la 13 septembrie 1937 împreună cu alți preoți, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută din ținutul Siberiei de Vest. A fost canonizat la 6 octombrie 2006 și adăugat la Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse. Este pomenit la 13 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare), la 29 august cu Soborul sfinților din Kuzbas, la 5 septembrie cu Soborul sfinților moscoviți, la 26 septembrie cu Soborul sfinților din Altai, la 23 octombrie cu Soborul sfinților din Volînia și la 10 decembrie cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej.