Sari la conținut

Sfânta Cuvioasă

Monena de Killeavy

Stareță irlandeză, întemeietoarea mănăstirii de la Sliabh Cuillin, adormită în jurul anului 518.

Prăznuire
6 iuliestil vechi 19 iulie
Adormită
518secolul VI
Locul
Sliabh Cuillin

Viața

Sfânta Cuvioasă Monena de Killeavy (numită și Moninne sau Darerca) a fost una dintre cele dintâi sfinte ale Irlandei, stareță și întemeietoare a mănăstirii de maici de la Sliabh Cuillin (Slieve Gullion), în comitatul Armagh. A adormit în jurul anului 517 sau 518.

Potrivit tradiției, s-⁠a născut în jurul anului 435, în ținutul Donaghmore din comitatul Down, fiica regelui Machta. Se spune că Sfântul Patrick, trecând prin casa părinților ei, a botezat-⁠o și a prorocit că numele ei va fi pomenit în veac; tot el ar fi îmbrăcat-⁠o în veșmântul monahal. S-⁠a mai spus că ar fi fost crescută de Sfânta Brigita de Kildare. Numele Moninne vine din irlandeză, „fiica mea”, și, după o legendă, l-⁠a primit când a vindecat un mut, iar cuvântul pe care acesta l-⁠a rostit întâi a fost „Ninna”.

A întemeiat mai multe mănăstiri, între care una la Faughart, în comitatul Louth, închinată Sfintei Brigita. Dar zgomotul unui ospăț de nuntă din satul de sub deal le-⁠a tulburat pe surori, așa că au hotărât să caute un loc mai potrivit pentru viața lor. Monena și-⁠a dus maicile la insula Begerin, la unchiul ei, Sfântul Ibar, unul dintre primii episcopi ai Irlandei, ca să fie călăuzite în viața monahală. Apoi s-⁠au întors în nord și s-⁠au așezat la Faughart și, în cele din urmă, la Killeavy, „biserica muntelui”. Obștea a început cu opt fecioare și o văduvă cu un prunc, pe nume Luger, crescut cu dragoste de surori și ajuns mai târziu episcop. Maicile duceau o viață de sihăstrie, după pilda prorocului Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiția îi atribuie și întemeierea unor mănăstiri în Scoția și în Anglia.

Monena a fost îngropată la Killeavy. O piatră mare de granit acoperă locul în care se crede că este mormântul ei, iar pelerinii se rugau acolo și la izvorul ei sfânt, mai sus pe coasta muntelui. Ziua ei de prăznuire, 6 iulie, a fost sărbătorită cu pelerinaj până când legile împotriva credincioșilor au interzis adunările; izvorul, uitat după 1825, a fost regăsit în 1880, iar pelerinajul a fost reînnoit în 1928. Este pomenită la 6 iulie, ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.

Prăznuiți în aceeași zi 6 iulie