Mucenicii perși din Martiropolis

Mucenicii perși din Martiropolis sunt cei care au pătimit pentru Hristos sub regele persan Sapor și ale căror rămășițe au fost mutate la Martiropolis (Tigrit) de episcopul Marutas. Pagina Azbyka îi pomenește la 1 martie, în zi mișcătoare, și povestește mai ales despre cuviosul Marutas.

Cuviosul Marutas a fost episcop al cetății Tigrit (în grecește Martiropolis), pe care o întemeiase, cetate de hotar între Imperiul Bizantin și Persia. A fost cunoscut prin învățătura și evlavia lui, a scris despre mucenicii care pătimiseră pentru Hristos de la regele persan Sapor și a lăsat scrieri în limba siriacă, între care sunt mai cunoscute „Tâlcuirea Evangheliei”, „Cântările lui Marutas”, „Liturghia lui Marutas” și „Cele 73 de canoane ale Sinodului Ecumenic de la Niceea (325)” cu descrierea faptelor Sinodului. În 381 a luat parte la al doilea Sinod Ecumenic, de la Constantinopol, adunat împotriva ereziei lui Macedonie, iar în 383 la Sinodul local de la Antiohia împotriva mesalienilor. În 403-404 a mers la Constantinopol să capete de la împăratul Arcadie ocrotire pentru creștinii din Persia. De două ori a fost trimis de împăratul Teodosie cel Tânăr la șahul Isdegherd ca să încheie pace între imperiu și Persia.

În 414, ca sol la curtea lui Isdegherd, Marutas l-⁠a înclinat pe șah spre creștini și a contribuit mult la libertatea mărturisirii adevăratei credințe în Persia. A refăcut bisericile creștine dărâmate în prigoana șahului Sapor și a cerut și mutat în Martiropolis moaștele sfinților mucenici. Magii s-⁠au ridicat de două ori împotriva sfântului episcop, dar planul lor a eșuat și Marutas a câștigat și mai multă încredere. În acel timp a vindecat, împreună cu episcopul Avda, prin rugăciunea credinței, pe fiul îndrăcit al lui Isdegherd, după care șahul a avut chiar de gând să primească Botezul și a îngăduit libera mărturisire a credinței creștine în Persia. A murit în jurul anului 422. Moaștele lui au fost mutate mai târziu în Egipt, la mănăstirea Maicii Domnului din Schit.