Natan

Sfântul Cuvios Natan, ieroschimonah, a fost unul dintre cei trei mari nevoitori de la Sihăstria Putnei, în secolul al XVIII-⁠lea, alături de Sfinții Cuvioși Sila și Paisie. S-⁠a născut în 1717 la Pașcani și s-⁠a mutat la Domnul la 26 decembrie 1784.

A fost întâi viețuitor și eclesiarh la mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dorind mai multă rugăciune și liniște, s-⁠a retras la Sihăstria Putnei și a primit marea schimă cu numele Natan. A fost duhovnic iscusit, între altele al marelui mitropolit Iacob Putneanul, iar viețuitorii sihăstriei și credincioșii îl cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe. Se ocupa cu caligrafierea manuscriselor și cu alcătuirea pomelnicelor ctitorești; în 1754 a fost chemat la Iași de mitropolitul Iacob ca să întocmească pomelnicul Putnei. În 1781, Cuviosul Sila, apropiat de moarte, l-⁠a rânduit stareț. Deși bătrân, Natan a continuat cu râvnă lucrarea duhovnicească a înaintașului său, trei ani și jumătate, în vremea ocupației habsburgice, cu lipsuri tot mai mari. Pe patul morții a răbdat cu răbdare povara bolilor și s-⁠a mutat la Domnul în a doua zi după Nașterea Domnului, în 1784.

La puțin timp după moartea celor trei ieroschimonahi, Sihăstria Putnei s-⁠a pustiit. După mai bine de 200 de ani, la începutul Postului Mare din 1990, un monah putnean a văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate. La 24 aprilie 1990, când a început refacerea schitului, au fost descoperite în pronaos mormintele celor trei: oasele lor erau galbene ca ceara și răspândeau bună mireasmă. În 2016 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-⁠a canonizat, împreună cu Sfântul Iacob Putneanul, iar proclamarea a avut loc la 14 mai 2017. Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan sunt pomeniți la 16 mai.