Naum Troițki

Cuviosul Naum Troițki (Naum de Radonej) a fost dintre cei dintâi ucenici ai Sfântului Serghie de Radonej. Lăsând pornirile lumii, a venit la steaua care răsărise în răsărit, marele avvă Serghie, a cărui faimă de viață plăcută lui Dumnezeu o duceau vorbele oamenilor, atrăgând pe cei ce voiau să se întreacă cu el în nevoința pustnicească. Viața fericitului Naum a fost, mai degrabă, atât de smerită și neobservată de cei din jur, încât autorul Vieții Sfântului Serghie, venit în mănăstire ceva mai târziu, nici nu-⁠i pomenește numele printre ucenici, iar Letopisețul lui Nikon nu spune nimic despre el. Dacă nu ar fi fost arătarea minunată a Sfântului Serghie către paracliserul Irinarh, în vremea asediului mănăstirii Troiței, poate nu am fi aflat niciodată de acest smerit ucenic al marelui învățător.

Întâmplarea o povestește Avramie Palițîn, chelarul mănăstirii. Într-⁠una din cele mai grele zile ale apărării mănăstirii, cuviosul Serghie i s-⁠a arătat paracliserului Irinarh și i-⁠a spus: „Spune fraților și tuturor ostașilor: de ce să vă întristați că nu se poate trimite vestea la Moscova? Astăzi, la al treilea ceas din noapte, am trimis de la mine la Moscova, în casa Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și la toți făcătorii de minuni moscoviți, pe trei dintre ucenicii mei, Mihei, Vartolomeu și Naum, ca să săvârșească acolo molifelnic. Dușmanii i-⁠au văzut pe cei trimiși; întrebați-⁠i de ce nu i-⁠au prins”. Irinarh a istorisit îndată tot ce auzise de la cuvios, iar voievozii au început să-⁠i întrebe pe ai lor și pe prizonieri dacă nu au văzut pe cei trimiși de Serghie și dacă toate acestea au fost cu adevărat. Atunci li s-⁠a arătat cuviosul însuși; spunând că bătrânii fuseseră trimiși pe caii orbi, care din lipsă de nutreț fuseseră lăsați afară din zidul mănăstirii, a vindecat pe acel bătrân de boală și totodată de necredință.

În aceeași zi, la Moscova a fost văzut un bătrân după care mergeau douăsprezece care pline cu pâine coaptă. Moscova era și ea asediată de dușmani. Bătrânul se îndrepta spre mănăstirea Bobotezei, unde se afla atunci metohul Lavrei. Cei care l-⁠au văzut s-⁠au mirat și nu înțelegeau cum a putut trece neobservat prin regimentele dușmane. „Cine sunteți și cum ați trecut prin atâta oaste?”, l-⁠au întrebat moscoviții. El le-⁠a răspuns: „Toți suntem din casa Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi”. Când l-⁠au întrebat ce se petrece în mănăstirea cuviosului Serghie, bătrânul a răspuns: „Domnul nu-⁠Și va da Numele spre batjocura necredincioșilor; numai voi, frații, nu vă tulburați și nu vă lăsați în deznădejde”. Între timp prin Moscova s-⁠a răspândit vestea despre cei sosiți din mănăstirea cuviosului Serghie; însuși țarul Vasile a întrebat de ce nu i-⁠au adus la el, la mănăstirea Bobotezei a început să curgă mult popor, dar acolo nimeni nu i-⁠a văzut pe cei sosiți. Când în acea mănăstire s-⁠a aflat deodată mare belșug de pâine, toți au adus laudă lui Dumnezeu, Care face minuni prin sfinții Lui. Naum este pomenit la 19 iulie, odată cu Soborul sfinților din Radonej, și la 5 septembrie, în zi mișcătoare, cu Soborul sfinților moscoviți, după stilul nou.