Nectarie de la Radonej

Cuviosul Nectarie de la Radonej (Nectarie Solul), monah al mănăstirii Troița, a adus la 7 septembrie 1380, în ajunul bătăliei de la Kulikovo, în tabăra oștilor rusești de pe râul Don, scrisoarea cuviosului Serghie. Despre acest document vorbește Povestirea mai largă despre bătălia de pe Don. „Înfricoșătoare era oastea adusă de Mamai la luptă, scria E. E. Golubinski, dar în acel ceas greu Nectarie Solul a adus pe câmpul de luptă scrisoarea binecuvântată a cuviosului Serghie, în care erau cuvintele către marele cneaz Dimitrie: «Stăpânul meu, intră cu îndrăzneală în luptă cu vrăjmașul cumplit, fără să te îndoiești și să te temi de el, ajutorul lui Dumnezeu va fi cu tine în toate»”. După tradiția bisericească, monahul Nectarie i-⁠a dat marelui cneaz și prescura Maicii Domnului trimisă de cuviosul Serghie. Scrisoarea și darul cuviosului l-⁠au îmbărbătat pe marele cneaz și pe toți ostașii ruși. Prin rugăciunile cuviosului Serghie, Domnul a dăruit oastei ruse biruința, care a pus început izbăvirii pământului nostru de jugul urât al Hoardei.

Cuviosul Nectarie este îngropat în mănăstirea Troița-⁠Serghieva. Chipul lui se află într-⁠o miniatură a Vieții ilustrate a cuviosului Serghie de la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea („Sosirea solului cu scrisoarea de la sfânt”). S-⁠a mutat la Domnul în veacul al XIV-⁠lea. Pomenirea lui se face la 29 noiembrie (stil vechi), 12 decembrie, și la 6 iulie (stil vechi), 19 iulie, în Soborul sfinților din Radonej, după stilul nou; la 5 septembrie, în zi mișcătoare, este pomenit odată cu Soborul sfinților moscoviți.