Neofit de la Mănăstirea Stânișoara

Sfântul Cuvios Neofit de la Mănăstirea Stânișoara a fost pustnic în munții Coziei, în Oltenia, și este pomenit la 3 septembrie (stil nou), împreună cu Sfântul Meletie.

De tânăr a primit chipul îngeresc al monahismului la Mănăstirea Cozia. După mai mulți ani de ascultare în obște, a cerut și a primit binecuvântarea starețului să plece în pustnicie. Și-⁠a săpat o chilie în partea de apus a muntelui Sălbaticul și acolo s-⁠a nevoit singur, în osteneli aspre și rugăciune neîncetată, apoi a primit marea schimă. Toată săptămâna postea și se ruga în peșteră, iar duminica și în sărbători cobora la sihăstria de la Turnu, se spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul și se împărtășea. A primit darul lacrimilor și al mijlocirii pentru lume.

După treizeci de ani de viață în sălbăticie, cu ierni grele, sărăcie și ispite de la diavoli, și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului în peșteră, neștiut de nimeni. Trupul l-⁠a găsit un monah de la Cozia, rânduit să ducă hrană pustnicilor, și l-⁠a dus la mănăstire spre îngropare. În noaptea aceea Neofit i s-⁠a arătat în vis și i-⁠a poruncit să-⁠l ducă înapoi în peșteră; i s-⁠a arătat și starețului. A doua zi cei doi monahi au dus trupul la peșteră. Unul dintre ei, obosit, a rostit un cuvânt lipsit de evlavie și i s-⁠a întors capul pe spate; după ce s-⁠a mărturisit și părinții s-⁠au rugat, Neofit l-⁠a vindecat îndată. Vestea a atras mulți credincioși la peșteră. Moaștele sfântului se păstrează în biserica Mănăstirii Stânișoara, iar peștera este loc de pelerinaj. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a canonizat împreună cu Meletie de la Stânișoara și cu Daniil și Misail de la Turnu.