Nestav din Gaza

Sfântul Mucenic Nestav din Gaza a pătimit în vremea prigoanei lui Iulian Apostatul (361-363), împreună cu frații săi creștini Evsevie și Zenon († 361-362). Istoricul bisericesc Sozomen spune că ei au fost mai întâi aruncați în temniță și bătuți, apoi sfâșiați de gloata păgână, care îi învinuia că „s-⁠au folosit de împrejurările vremii trecute spre nimicirea și ocărârea păgânismului” (în domnia împăratului creștin Constanțiu al II-⁠lea, când puterea imperială, vestind oficial toleranța față de păgânism, închidea sub felurite pretexte lăcașurile păgâne). Mucenicii au fost omorâți „în chipul cel mai crud”: bătuți cu bețe și pietre, femeile, ieșind de la războaie, îi înțepau cu fusele, iar hangiii din piață ba apucau de pe vatră căldări cu apă clocotită și le vărsau peste mucenici, ba îi străpungeau cu frigările.

Trupurile mucenicilor au fost arse în afara cetății, în locul unde se ardeau de obicei stârvurile animalelor, iar oasele lor au fost amestecate cu rămășițele de cămile și măgari. Dar printr-⁠o descoperire dumnezeiască, rămășițele au fost aflate de o creștină care trecea atunci prin Gaza și date unei rude de-⁠a lor, numită tot Zenon. În vremea uciderii mucenicilor, el fugise în orașul vecin Antedon, unde păgânii l-⁠au bătut și pe el. Sub împăratul Teodosie cel Mare (379-395) Zenon a ajuns episcop al Gazei (mai degrabă al Maiumei Gazei, portul gazean), a ridicat în afara cetății o casă de rugăciune, în care a așezat moaștele mucenicilor, împreună cu rămășițele mărturisitorului Nestor, prieten al lui Evsevie, Nestav și Zenon în viață. Prins de gloată împreună cu frații mucenici, Nestor a suferit bătăi cumplite, dar păgânii, văzându-⁠i chipul frumos, s-⁠au îndurat de el și l-⁠au aruncat pe jumătate viu în afara porților. A murit în casa lui Zenon, în ciuda tuturor străduințelor de a-⁠l vindeca.

Iulian Apostatul, care condamnase în scrisoarea către alexandrini uciderea de către păgâni a episcopului Gheorghe al Alexandriei (24 decembrie 361), nu a pomenit nimic în scrisoarea către locuitorii Gazei despre cele întâmplate. Mai mult, împăratul l-⁠a înlăturat pe conducătorul provinciei Palestina Întâia fiindcă acesta, procedând după lege, luase sub pază câțiva dintre inițiatorii masacrului. În sinaxarele bizantine pomenirea mucenicilor Evsevie, Nestav și Zenon și a mărturisitorului Nestor este pusă la 20, 21 sau 22 septembrie; în unele cazuri, odată cu sfinții din Gaza se pomenește mucenicul Vusiris, a cărui moarte sub Iulian la Ancira Galatiei o povestește tot Sozomen. Pomenirea s-⁠a trecut în sinaxarele versificate și în minei grecești tipărite la 21 septembrie și, ulterior, la această dată în Sinaxaristul Sfântului Nicodim Aghioritul și în calendarele de azi ale Bisericilor grecești. Pomenirea mucenicilor din Gaza nu apare în martirologiile vechi și medievale (carolingiene). Cardinalul Cezar Baronius le-⁠a trecut numele în Martirologiul Roman pe baza sinaxarelor din mineiele grecești tipărite, dar a pus pomenirea la 8 septembrie. Nestav este pomenit la 4 octombrie (21 septembrie după calendarul grecesc). Pagina Azbyka observă că numele lui nu se află în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse.