Nicandru Grivski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicandru Grivski a fost preot în gubernia Pskov, osândit de două ori de puterea sovietică și mort în lagărul de la Obozerski, în regiunea Arhanghelsk, la 2 octombrie 1939.

Viața de preot

S-⁠a născut la 26 iunie 1880 în satul Bolcino, din ținutul Pskov, în familia preotului Simeon Grivski. A absolvit seminarul în 1901 și a fost până în 1905 citeț. În 1905 s-⁠a căsătorit cu Olga Serghieevna Belianinova, fiica unui negustor din Toropeț, și au avut cinci copii. În 1912 a fost hirotonit diacon și, în același an, preot, la biserica Nașterii lui Hristos din cătunul Pocep, din ținutul Toropeț, unde slujea atunci tatăl său bătrân. Biserica era de lemn, ridicată în 1868, iar parohia cuprindea douăzeci și opt de sate, cu aproape o mie de locuitori. Părintele Nicandru le-⁠a fost păstor adevărat, ajutându-⁠i pe cei mai săraci nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. În 1916 soția lui, un fiu și o fiică au murit de dizenterie, iar el a rămas cu doi fii de zece și de cinci ani și cu o fiică de trei ani.

Prigoana și moartea

În septembrie 1929 fiul său Petru, beat, a furat un aparat folosit la lucrări de dinamitare, și s-⁠a deschis un dosar. OGPU a vrut să afle ce legături are familia, iar părintele Nicandru, foarte prețuit în sat, a fost arestat la 13 ianuarie 1930. La percheziție s-⁠a găsit o cerere semnată de zeci de țărani, care cereau scăderea dării în produse pe care o aveau de dat preotului, spunând că de fapt îl plăteau în bani. Autoritățile au socotit-⁠o dovada că el aduna oamenii împotriva colectărilor de grâu. În timpul anchetei el a arătat că i se ceruseră 120 de puduri de grâu și 350 de puduri de cartofi, că i se vânduse gospodăria la licitație și că nu a făcut propagandă împotriva puterii.

La 4 martie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr, iar pe fiul său Petru și pe starostele bisericii, Vasile Ciuprov, la cinci ani. Au fost trimiși la Solovețki. În 1932 părintele Nicandru, fiind invalid, a primit surghiunul în orașul Kargopol până la sfârșitul pedepsei. Cererea sa din 1936 de eliberare anticipată a fost respinsă.

La 27 iulie 1938 a fost arestat din nou, în Kargopol, pe baza mărturiilor unor preoți surghiuniți, care au spus că vorbea împotriva puterii, că și-⁠a făcut din casă un locaș de rugăciune și că îi ajuta pe cei surghiuniți prin monahia Augusta. El nu a recunoscut vinovăția și a numit mărturiile mincinoase. La 3 august 1939 un tribunal l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr și la trei ani de pierdere a drepturilor electorale. A fost trimis la punctul de lagăr Obozerski, lângă orașul Niandoma, iar cererea de recurs a fost respinsă. A murit acolo la 2 octombrie 1939 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 2 octombrie, la 1 noiembrie, în soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, la 7 februarie (zi mobilă) cu noii mucenici, la 18 iulie în soborul sfinților din Tver și la 23 august în soborul noilor mucenici de la Solovețki, după stilul nou.