Nicandru Sinaitul

Sfântul Cuvios Nicandru Sinaitul s-⁠a născut în 1581 la Kastellorizo, unde Mănăstirea Sinai avea un metoh. A devenit monah la Sinai în 1611, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina, și a adormit în 1631, pe vremea arhiepiscopului Ioasaf.

Împreună cu duhovnicul și bătrânul său, ieromonahul Ignatie din Rethymno, a petrecut cinci ani la Muntele Athos, apoi cei doi s-⁠au întors în liniștea mai mare a Sinaiului. Nicandru a întrecut chiar și pe dascăl: avea mai multă înfrânare și o ascultare desăvârșită și nesfârșită, așa că a ajuns la nepătimire. Nu părea niciodată nici bucuros, nici întristat, ci rămânea în aceeași stare, închinându-⁠se tuturor și zicând la orice poruncă „binecuvântează, părinte”.

A adormit cu puțin peste un an înaintea bătrânului său. După un an de la îngropare, părinții au deschis cimitirul ca să aducă un alt frate, iar bătrânul Ignatie a găsit trupul lui întreg, de culoarea șofranului, izvorând mir. Praznicul lui se ține miercurea din Săptămâna Luminată, după mitropolia Simi; în unele surse apare 29 ianuarie.