Nicanor

Sfântul Apostol Nicanor a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de comunitatea din Ierusalim, pomeniți în Faptele Apostolilor, și este numărat între cei șaptezeci de apostoli. Este cinstit de Biserica Ortodoxă ca apostol, diacon și mucenic. Tradiția spune că a pătimit în ziua în care a fost ucis cu pietre Sfântul Ștefan, Întâiul Mucenic.

Alegerea celor șapte Faptele Apostolilor (capitolul 6) povestesc că, înmulțindu-⁠se ucenicii, a izbucnit o murmurare a evreilor de limbă greacă împotriva celor de limbă ebraică, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea zilnică a ajutoarelor. Cei doisprezece apostoli au adunat mulțimea ucenicilor și au spus că nu este bine ca ei să lase cuvântul lui Dumnezeu ca să slujească la mese. Au cerut să fie aleși dintre ucenici șapte bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care să-⁠i pună la această slujbă, ca apostolii să stăruie în rugăciune și în slujirea cuvântului.

Au fost aleși Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae din Antiohia, un prozelit. Apostolii s-⁠au rugat și și-⁠au pus mâinile peste ei, gest în care tradiția creștină vede așezarea diaconiei. Numele grecești ale mai multora dintre ei îi fac pe cercetători să socotească că erau evrei de limbă greacă. Numele Nicanor, care înseamnă „biruitorul”, era foarte răspândit în lumea elenistică.

Slujirea și mucenicia Despre viața lui Nicanor se păstrează puține știri. Tradiția îl socotește apostol din cei Șaptezeci, care a vestit Evanghelia. După scrierea atribuită lui Hipolit, „Despre cei Șaptezeci de ucenici”, a murit în vremea muceniciei Sfântului Ștefan. Tradiția ortodoxă spune că a pătimit împreună cu Ștefan și cu mulți alți creștini uciși în prigoana care a urmat; unele tradiții îl așază în Cipru. După prigoana de după moartea lui Ștefan, mulți credincioși din Ierusalim s-⁠au risipit în Iudeea, în Samaria și mai departe, unii ajungând și în Cipru. Moartea lui este datată de obicei în jurul anului 76, dar sursele diferă.

Cinstirea Sfântul Nicanor este pomenit în mod deosebit la 28 decembrie, iar la 28 iulie este prăznuit în sobor cu Prohor, Timon, Parmena și Nicolae. Ștefan, al șaptelea dintre cei șapte, este pomenit separat, la 26 decembrie. Biserica Catolică îl pomenește la 10 ianuarie. Numele lui se află în mai multe liste vechi ale celor Șaptezeci. O icoană a lui, pictată de Fiodor Zubov în 1685, se păstrează în catedrala Smolensk a mănăstirii Novodevici din Moscova.