Paisie de la Pecenga

Cuviosul Mucenic Paisie de la Pecenga (în lume Pavel Varlaamovici Reabov) a fost egumen al Mănăstirii Sfântul Trifon din Pecenga (Petsamo) între 1932 și 1939 și a fost împușcat în 1940. A fost trecut în rândul sfinților numai de Biserica Ortodoxă a Finlandei (autonomă în cadrul Patriarhiei Ecumenice), printr-⁠o hotărâre din 15 decembrie 2000, ca Paisie de la Pecenga. Biserica Ortodoxă Rusă nu l-⁠a socotit între noii mucenici din Murmansk, pe motiv că ar fi fost împotriva puterii sovietice. Este pomenit la 28 decembrie, ziua împușcării lui.

Începuturile

S-⁠a născut la 5 decembrie (18 decembrie după calendarul nou) 1881 într-⁠o familie de țărani din guvernământul Arhanghelsk, în apropierea obștii Șegovari, din volostea Predtecenski, ținutul Șenkursk. La doi ani a rămas orfan. La 15 ani a plecat să învețe, împreună cu 200 de elevi de aceeași vârstă din tot ținutul Mării Albe, la centrul de cultură și învățătură al mănăstirii Solovki, unde, în doi ani, a deprins gramatica, aritmetica, istoria, cântarea, Legea lui Dumnezeu și limba slavonă. Din 1898 a ales să rămână novice la Mănăstirea Schimbarea la Față de la Solovki, unde a învățat și a muncit încă șase ani, deprinzând viața monahală.

În 1908 a plecat să-⁠l însoțească pe egumenul arhimandrit Ionatan (Baranov) la Mănăstirea Trifon din Pecenga, în guvernământul Arhanghelsk, unde a rămas să lucreze la cancelaria mănăstirii. Mănăstirea fusese refăcută din 1885 și, fiind departe, avea nevoie de lucrători. La 7 aprilie 1913 a fost tuns în monahism, iar la 13 august a fost hirotonit ierodiacon.

Pecenga sub Finlanda

După ce Finlanda a declarat război Rusiei Sovietice, la 15 mai 1918, și după pacea de la Tartu, ținutul Petsamo și mănăstirea au trecut la Finlanda la 14 octombrie 1920. Pentru a nu pierde dreptul de stăpânire asupra pământului, viețuitorii mănăstirii, între care și Paisie, au primit cetățenia finlandeză. În 1921 au primit noul calendar gregorian și au trecut la Patriarhia Ecumenică.

La adunarea frăției din 16 februarie 1932 părintele Paisie a fost ales egumen al Mănăstirii Trifon din Pecenga. Rangul de egumen a fost întărit de arhiepiscopul Carelei și al întregii Finlande, Gherman (Aav), care l-⁠a hirotonit ieromonah la Mănăstirea Schimbarea la Față Noul Valaam, în ziua pomenirii Sfinților Serghie și Gherman de la Valaam (28 iunie 1932). Mănăstirea era cea mai nordică din Finlanda și îi păstorea în Ortodoxie pe saamii kolta, ale căror popasuri de iarnă erau aproape de ea. Avea o școală în limba rusă, un orfelinat și o gospodărie de animale.

Prigoana și mucenicia

În timpul războiului de iarnă sovieto-⁠finlandez, teritoriul a fost ocupat de armata sovietică și, aproximativ la 9 decembrie 1939, Paisie a fost arestat sub învinuirea „că a ajutat autoritățile finlandeze albe”. Se poate urmări drumul interogatoriilor lui, mai întâi la Pecenga, apoi la Murmansk, Moscova și Leningrad; mai târziu au fost arestați și alți monahi. După încheierea războiului, ținutul Petsamo a rămas la Finlanda.

Părintele Paisie a fost ținut în închisoare și la 19 noiembrie 1940 Tribunalul Militar al Districtului Leningrad l-⁠a osândit, după articolul 58-4, la pedeapsa cu moartea pentru „ajutorarea burgheziei internaționale care năzuiește la răsturnarea sistemului comunist”. La 28 decembrie 1940 a fost împușcat în pustiul Levașovo, lângă Leningrad. După mai bine de o jumătate de veac, în 1992, din inițiativa procuraturii din Murmansk, a fost achitat și reabilitat după moarte, ca cetățean finlandez.