Nicanor din Tesalonic

Cuviosul Nicanor a fost monah și ieromonah din Tesalonic, întemeietorul marii mănăstiri Zavorda din sudul Macedoniei, lângă Grevena. S-⁠a născut în 1491 și a trecut la Domnul în 1549. Este cinstit ca sfânt în lumea ortodoxă.

În lume se numea Nicolae. Părinții lui, Ioanis și Maria, o familie înstărită din Tesalonic, nu avuseseră multă vreme copii și se rugau în biserica Sfântului Mina. Când Nicolae avea douăzeci de ani au murit și tatăl, și mama lui. Atunci s-⁠a călugărit, primind numele Nicanor. Mitropolitul Maxim al Tesalonicului, care a păstorit din 1486 sau 1487 până în 1515, l-⁠a hirotonit preot și i-⁠a încredințat dregătoria de tipicar, cel ce veghează la rânduiala slujbelor de zi cu zi.

La douăzeci și opt de ani a plecat spre sudul Macedoniei și a străbătut mai multe așezări. După viața lui, a săvârșit acolo vindecări minunate. A locuit în marea mănăstire Sfântul Ioan Botezătorul din Veria, unde l-⁠a cunoscut pe Dionisie din Olimp și s-⁠a împrietenit cu el. Apoi a plecat spre cursul de jos al râului Bistrița, unde a înnoit mica biserică a Sfântului Gheorghe, care îi poartă astăzi numele. Aceasta s-⁠a întâmplat înainte de octombrie 1527, data scrisorii mitropolitului Dorotei I al Grevenei, în care el îl laudă pe Nicanor ca egumen al mănăstirii Sfântul Gheorghe.

La el au venit doi tineri bogați din Kozani, ucenici ai lui Dionisie, care l-⁠au ajutat să-⁠și alcătuiască testamentul, în 1540. Între 1540 și 1545, în locul unde a aflat o icoană, a întemeiat biserica Schimbării la Față, în jurul căreia a crescut un ansamblu monahal, mănăstirea Zavorda. Cuviosul Nicanor a murit la 7 august 1549 și a fost îngropat în paraclisul Sfântul Ioan Botezătorul, la sud de catholiconul mănăstirii. Paraclisul a fost mai târziu dărâmat, dar mormântul s-⁠a păstrat.