Nicodim de la Kojeozero

Cuviosul Nicodim de la Kojeozero (în lume Nichita) a fost pustnic și monah rus din secolul al XVII-⁠lea, mort în 1640, cunoscut și ca Nicodim de la Hoziuga, după râul pe care și-⁠a avut chilia. A fost cinstit ca sfânt în Biserica Rusă începând din 1662. Este pomenit la 3 iulie, ziua morții sale, la 3 august și la 31 octombrie, în soborul sfinților din Arhanghelsk, Novgorod și Rostov-⁠Iaroslavl.

Tinerețea și chemarea

Nichita s-⁠a născut în satul Ivankovo, lângă Rostov, într-⁠un an cuprins între 1545 și 1575, într-⁠o familie de țărani înstăriți și cucernici. A rămas orfan de tânăr, a plecat la Iaroslavl și a învățat meseria de făurar de cuie, din care își câștiga pâinea. Istoricul bisericesc B. V. Titlinov spune că a dus o viață cumpătată și muncitoare. De la Iaroslavl a ajuns la Moscova și, după o vreme, a cerut egumenului Pafnutie să-⁠l primească între frații mănăstirii Ciudov.

Monahul și pustnicul

După o încercare, la 31 octombrie 1595 a fost tuns în monahism cu numele Nicodim. Timp de unsprezece ani a viețuit la Ciudov sub îndrumarea arhimandritului Pafnutie, deosebindu-⁠se între frați prin nevoințe. Când Pafnutie a fost numit mitropolit de Krutiți, în 1606, Nicodim a părăsit mănăstirea. A stat un an lângă el, la Krutiți, apoi a ales pustnicia de la Kojeozero, pe malul lacului Kojozero din ținutul Arhanghelsk. A rămas acolo un an și jumătate, căci dorea o singurătate deplină.

În vara anului 1609 s-⁠a retras în ținutul pustiu de pe malul râului Hoziuga. Și-⁠a făcut singur o chilie mică, a lucrat pământul, a prins pește și s-⁠a hrănit din acestea, dăruindu-⁠se rugăciunii. Faima pustnicului s-⁠a răspândit până la Moscova. Patriarhul Iosaf I a aflat de nevoințele lui și i-⁠a trimis, în semn de cinste, o blană de vulpe polară, dar Nicodim nu a primit-⁠o și a trimis-⁠o la mănăstire.

Sfârșitul și cinstirea

Cu câteva luni înainte de moarte, la rugămintea frăției de la Kojeozero, a părăsit chilia din pustie și s-⁠a așezat în mănăstire. A adormit în Domnul la 3 iulie 1640 și a fost îngropat sub piatră în biserica Botezului Domnului a mănăstirii. În 1662 a fost numărat între sfinți, iar în 1695 moaștele lui au fost găsite neputrezite. Biserica Rusă îl pomenește la trei date: la 3 iulie, la 3 august și la 31 octombrie.