Nicolae Agafonikov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Agafonikov a fost protoiereu și protopop de Podolsk și a fost împușcat la Butovo, lângă Moscova, la 5 noiembrie 1937.

Copilăria și slujirea

S-⁠a născut la 1 septembrie 1876, într-⁠o familie de preoți din tată în fiu, în satul Lekma din gubernia Viatka, din diaconul Vladimir Iacovlevici Agafonikov și Maria Andreevna. În casa lor domnea pacea. Mama, om de o bunătate rară și de credință adâncă, l-⁠a învățat din fragedă vârstă rugăciunea sinceră. De la șase ani cânta cu ea pe strană, de la șapte citea ceasurile și Psalmii, și ca paraclisier a uimit pe enoriași prin seriozitate. În 1887 a intrat la școala teologică din Viatka, iar în 1898 la seminar, fiind în același timp citeț la catedrala Sfântul Nicolae din Slobodskoi. La douăzeci și trei de ani s-⁠a căsătorit cu Nina Vasilievna Fedorova și, în 1899, episcopul Alexei al Viatkăi l-⁠a hirotonit preot. Prima lui parohie a fost satul Zagorie, unde a slujit șaptesprezece ani, ca păstor iubit, învățându-⁠i pe oameni să trăiască după poruncile lui Hristos, ajutându-⁠i cu sfatul și cu banii și cumpărând medicamente pentru bolnavi. Cu zece persoane în familie, nu avea averi de ascuns, deși oamenii noii puteri bănuiau altfel și i-⁠au făcut percheziție sub pretextul ajutorării celor flămânzi.

Arestările și moartea

În februarie 1923 a fost arestat la Viatka sub bănuiala de activitate contrarevoluționară și dus la Lubianca, la Moscova; în iulie a fost eliberat pentru lipsă de dovezi. Nu a părăsit crucea preoției, nu și-⁠a lepădat rangul și nu a trecut la schisma renovaționistă. Mutat în 1927 aproape de copiii lui mari, în raionul Podolsk, a slujit întâi la Vorsino, apoi din 1930 a fost rectorul bisericii Acoperământului Maicii Domnului din satul Erino și protopop al Podolskului, iubit pentru participarea, tăria duhovnicească și curajul său.

În octombrie-⁠noiembrie 1937 au început arestări în masă ale „elementului antisovietic” în Podolsk. Între cei vizați a fost și protopopul, cu mare autoritate între preoți și enoriași. Împotriva lui au depus mărturie oameni care se bucuraseră de ospitalitatea lui, iar el nu a vorbit de rău pe nimeni; întrebat cu cine ține legătura între slujitorii cultului, a răspuns că doar de serviciu, ca protopop. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 3 noiembrie 1937 o troică a NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 5 noiembrie sentința a fost executată pe poligonul Butovo. A fost reabilitat la 21 februarie 1994.

Este pomenit la 23 octombrie (5 noiembrie după stilul nou), ziua mucenicească, la 7 februarie, în soborul noilor mucenici și mărturisitori (în duminica cea mai apropiată), la 21 octombrie, în soborul sfinților din Viatka, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova.