Nicolae Cocianov din Novgorod

Sfântul Fericit Nicolae Cocianov din Novgorod a fost un nebun pentru Hristos din Novgorod, în veacul al XIV-⁠lea, mort în anul 1392.

S-⁠a născut la Novgorod într-⁠o familie bogată și de neam ales, a lui Maxim și a Iuliei. Din tinerețe a fost deosebit de evlavios, mergea cu osârdie la biserică, iubea postul și rugăciunea și dădea milostenie din belșug. Văzând viața lui virtuoasă, boierii novgorodeni au început să-⁠l laude. Fericitul, temându-⁠se de slava de la oameni, a început să se facă nebun pentru Domnul. A părăsit casa bogată, s-⁠a îmbrăcat în zdrențe și a rătăcit pe străzile orașului în orice vreme a anului, răbdând frigul și sărăcia, cu rugăciunea tainică în inimă. Oamenii nesocotiți îl vorbeau de rău, îl ofensau și chiar îl băteau, dar el se bucura și se ruga pentru cei care îl jigneau.

Nicolae trăia în partea Sofiei a Novgorodului. În partea Negustorilor se nevoia în același timp un alt fericit nebun pentru Hristos, Teodor (pomenit la 19 ianuarie/1 februarie). Prin dușmănia lor închipuită, cei doi sfinți osândeau neînțelegerile novgorodenilor din cele două părți ale orașului și se alungau unul pe altul când intrau pe partea străină. Odată, alergând după „vrăjmașul” lui, fericitul Nicolae a trecut peste Volhov ca pe uscat și i-⁠a aruncat lui Teodor un căpățân de varză, de unde i s-⁠a spus Cocianov.

Domnul l-⁠a slăvit cu darul înainte-⁠vederii și al facerii de minuni. Un posadnic l-⁠a poftit la un ospăț al tuturor oamenilor de vază ai orașului, dar slujitorii, fără știrea gazdei, l-⁠au alungat. Când a plecat, vinul a dispărut din vase. Posadnicul, aflând că venise fericitul Nicolae și că fusese alungat, a trimis să-⁠l aducă înapoi, iar când sfântul s-⁠a întors, vinul s-⁠a aflat iarăși în vase.

A murit la 27 iulie 1392 și a fost îngropat, după voia lui, la marginea cimitirului din jurul catedralei Sfântului Iacob, lângă drum. În 1554 s-⁠a ridicat deasupra mormântului o biserică de piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, numită de popor biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni Cocianov. Ea a fost cinstită mult de ierarhii Novgorodului, care, după rânduiala catedralei Sfânta Sofia, mergeau acolo joia săptămânii Lăsatului sec de carne să-⁠și ia rămas bun, iar în veacul al XVII-⁠lea slujba din ziua pomenirii lui se săvârșea acolo de arhiereu. În 1815 s-⁠a făcut deasupra moaștelor o nouă raclă sculptată cu baldachin. Pe icoane, spre deosebire de ceilalți nebuni pentru Hristos, nu este pictat desculț și pe jumătate gol, ci îmbrăcat în blană de cneaz, cu un căpățân de varză în mână.

Este pomenit la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Novgorod, și la 9 august, după stilul nou.