Nicolae Pisarevski

Sfântul Mărturisitor Nicolae Pisarevski a fost preot în satul Iagorba, din gubernia Iaroslavl, și a murit în surghiun, la Holmogori, la 4 mai 1933.

S-⁠a născut în 1868 în satul Iagorba din ținutul Mologa, gubernia Iaroslavl, în familia preotului Pavel Pisarevski. După seminarul din Riazan a fost hirotonit preot pentru biserica din satul natal. La sfârșitul anilor douăzeci, odată cu organizarea silită a colhozului din Iagorba, autoritățile au început lupta fără milă împotriva credinței și a Bisericii. În 1930 părintele Nicolae a fost arestat. Puterea a izbutit să înspăimânte pe membrii consiliului bisericii, care au votat cu majoritatea închiderea bisericii, și biserica a fost închisă. Parohienii nu au primit hotărârea; starostele a adunat un consiliu nou și a cerut redeschiderea și eliberarea preotului. Cererea a izbutit: părintele Nicolae a fost eliberat și biserica redeschisă.

În martie 1931 i s-⁠au cerut impozite: peste cinci sute de ruble personal și o mie trei sute pentru biserică. Aflând că puterea mărește dările, diaconul care slujea cu el a declarat public că renunță la rang. Părintele Nicolae a mers la casa lui și l-⁠a îndemnat să nu se teamă să slujească; el va sluji orice s-⁠ar întâmpla. Îndemnul nu a avut izbândă: diaconul și soția lui au început să răspândească în sat zvonuri și să denunțe autorităților că preotul primește bani, nu-⁠i dă nimic diaconului, spune că nu se teme de nimeni și le zice reprezentanților puterii bandiți. Părintele Nicolae a povestit aceste necazuri unui prieten, preot, care i-⁠a răspuns într-⁠o scrisoare plină de căldură, întrebându-⁠l dacă rămâne credincios Bisericii Patriarhale, căci s-⁠a auzit că întregul fost ținut Mologa a trecut la renovaționism. Părintele Nicolae le-⁠a cerut parohienilor ajutor ca să plătească impozitele, ca să nu se închidă biserica. Folosindu-⁠se de trădarea diaconului, care spusese că preotul îi ocărăște pe cei de la putere, și de mărturiile mincinoase ale unor martori, care ar fi auzit că l-⁠ar fi numit pe Lenin un pungaș, autoritățile l-⁠au arestat din nou.

La 2 aprilie 1931 a scris din închisoare: „Sunt viu și sănătos; scriu din închisoarea de la Pošehonie-⁠Volodarsk, unde am fost adus ieri; mi-⁠au adus aceeași învinuire ca anul trecut… M-⁠au luat cu două ceasuri înaintea utreniei, în Duminica Floriilor; mi-⁠au spus că mă vor interoga o jumătate de ceas și mă vor lăsa să plec; am plecat fără să-⁠mi iau rămas bun de la cineva și de atunci nu mi-⁠am mai văzut pe ai mei… Principalul meu trădător a fost părintele diacon, care m-⁠a dat în mâinile lor… Rămâne cu dragoste, Nicolae Pisarevski. Rămâneți cu bine.” Martorii acuzării au fost doi comuniști, dintre care unul președintele colhozului „Calea lui Ilici”. La interogatoriu părintele Nicolae a spus că nu se recunoaște vinovat de agitație antisovietică și recunoaște doar că, în fața sumei de 540 de ruble, s-⁠a aprins și i-⁠a spus președintelui că vor să-⁠l jefuiască. La 10 mai 1931 troica OGPU l-⁠a condamnat la doi ani de surghiun în Ținutul de Nord. A murit cu o lună înainte de sfârșitul pedepsei, la 4 mai 1933, în orașul Holmogori din regiunea Arhanghelsk.

Este pomenit la 4 mai, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 1 noiembrie, în soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.