Nicolae Rozanov

Protoiereul Nicolae Rozanov (1867-1938) a slujit patruzeci și opt de ani ca preot în gubernia Moscova și a fost împușcat la poligonul de la Butovo, la 4 iulie 1938. A fost proslăvit în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse, ca sfânt mucenic; se pomenește la 21 iunie (4 iulie).

S-⁠a născut în 1867 în satul Muromțevo, ținutul Dmitrov, în familia preotului Petru Alexeevici Rozanov. A intrat la seminarul din Vifania, dar a terminat doar două clase. În 1890 a fost hirotonit diacon la biserica Acoperământului din Kulikovo, iar în 1905 preot la biserica Sfântului Nicolae din Cerlenkovo, ținutul Volokolamsk. Din 1914 a slujit la Moscova, la biserica Sfântului Arhanghel Mihail de la azilul Solodovnikov, din 1920 la biserica Sfântului Mitrofan din Parcul Petrovski, iar din 1921 la biserica Înălțării din Zvenigorod. Din 1901 a predat limba slavonă și la școala din Kulikovo. În 1928 a fost ridicat protoiereu și a primit mitra.

La 18 martie 1938 un inspector al secției financiare a trimis NKVD o reclamație în care scria despre un slujitor din Zvenigorod care, în tren, vorbise despre Constituție. Inspectorul a declarat apoi că unul dintre doi bătrâni din vagon, preotul Rozanov, ar fi spus că arestarea preoților este nedreaptă și că Constituția este mincinoasă, făcută pentru a înșela muncitorii și țăranii. Protoiereul, în vârstă de șaptezeci și doi de ani, a fost arestat la 21 martie 1938 și închis la Zvenigorod; la anchetă a spus că a slujit ca preot patruzeci și opt de ani, fără întrerupere. Primul anchetator a fost arestat, iar în 8 mai a venit altul, care a făcut la fel și a adus un martor de serviciu. Preotul a răspuns: „Nu mă recunosc vinovat. Într-⁠adevăr, mi-⁠am spus nemulțumirea față de impozitele peste puterile mele puse asupra mea, ca preot, de secția financiară a raionului”.

La 7 iunie 1938 troika NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 10 iunie, în închisoarea Taganka din Moscova, a fost fotografiat pentru călău. A fost împușcat la 4 iulie 1938 pe poligonul Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.