Nicolae Rozov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Rozov a fost preot în gubernia Iaroslavl și a murit în închisoarea din Iaroslavl la 20 martie 1930, pentru că i-⁠a chemat pe credincioși la spovedanie în vremea colectivizării.

S-⁠a născut în 1870, în satul Ivankovo din ținutul Rostov, gubernia Iaroslavl, în familia preotului Nicolae Rozov. După seminarul din Iaroslavl a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Spassk-⁠Gorodeț, ținutul Rostov, unde a slujit până în 1928, apoi a fost mutat la biserica din Cașnița, în același ținut.

Pe atunci bolșevicii duceau colectivizarea: unii țărani erau adunați cu forța în colhozuri, altora li se luau averea și pământul, iar familiile întregi erau trimise în ținuturi nelocuite. Oamenii au primit-⁠o ca pe un război început împotriva lor, cu primejdie de nenorociri și moarte, și au început să alerge la biserici ca să se spovedească și să se împărtășească. Biserica din Cașnița era plină de oameni de praznicul Întâmpinării Domnului, la 15 februarie 1930. Aproape toți cei veniți s-⁠au spovedit și s-⁠au împărtășit. Înainte de spovedanie, părintele Nicolae le-⁠a spus: „Ortodocși, poate că această spovedanie se petrece pentru ultima oară, apoi ne vor goni de aici sau vor închide biserica; vă doresc din inimă o viață mai bună în noile împrejurări, dar nu uitați credința lui Hristos.” În cuvântul de la sfârșit a repetat: „Ortodocși, a venit vremea tulbure, acum se închid toate bisericile, desigur că vor închide curând și pe a noastră, nu vom mai avea unde sluji…” Oamenii plângeau, nimeni nu voia să piardă casa lui Dumnezeu.

La două zile după sărbătoare, împuternicitul pentru colectivizare din raion a trimis conducerii raportul că preotul din Cașnița ține spovedanii la sărbători și duminici, vin la ele oameni din tot ținutul, iar după spovedanii se observă ieșiri din colhoz, și a cerut izgonirea preotului, cât mai curând. La 18 februarie, duminica următoare, numărul celor care s-⁠au spovedit a fost dublu față de prima oară, iar slujba a ținut până la ora unu după-⁠amiază. Împuternicitul a cerut din nou izgonirea. La 22 februarie 1930 părintele Nicolae a fost arestat și închis la Iaroslavl. La interogatoriu a spus că, într-⁠adevăr, de Întâmpinare erau în biserică vreo cincizeci de enoriași veniți să se spovedească, dar că nu a ținut predici despre prigoana religiei și nu se recunoaște vinovat de agitație împotriva puterii și a colhozurilor. La 28 februarie ancheta s-⁠a încheiat, iar la 16 martie troica OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun la Arhanghelsk. A murit la 20 martie 1930 în închisoarea din Iaroslavl și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 20 martie, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.