Nicolae Zelenov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Zelenov a fost preot în satul Starînino, din raionul Zaraisk, și a fost împușcat la Butovo la 3 decembrie 1937.

Viața

S-⁠a născut în 1887 în cătunul Bocevino din ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, în familia țăranului Polycarp Zelenov. Din 1897 a fost cântăreț în corul bisericii. A terminat în 1907 seminarul din Vladimir și a devenit învățător la școala parohială din satul Iacovțevo, ținutul Murom. În 1911 a slujit ca diacon în satul Zagarino, în 1912 a fost hirotonit preot pentru parohia Golenișcevo, unde a slujit până în iunie 1917, apoi la Zagarino până în 1926. A trecut apoi în satul Markovo și din 1928 până la prima arestare a slujit în satul Sengo-⁠Ozero, ținutul Orehovo-⁠Zuevo. Locuitorii îl iubeau și i-⁠au cumpărat o vacă. Neavând copii cu preoteasa, trăiau foarte modest, aproape fără avere.

Prigoana

Pricina arestării a fost un articol din ziarul local „Clopotul”, din 24 octombrie 1929, cu titlul „Popa agită împotriva colhozului”: un lector antireligios venit în colhoz nu înțelegea de ce, în satul cu 150 de gospodării, mai puțin de zece la sută sunt în colhoz, și scria că popa local „organizase, în opoziție cu munca culturală a casei de citit, un cor bisericesc, iar tineretul învăța cântări duhovnicești”. Pe tăietura de ziar s-⁠a pus rezoluția: „Se deschide dosar și se ia sub pază”. A doua zi au fost interogați martori, între ei președintele colhozului, care spuneau că preotul împiedică colhozul și face propagandă religioasă între tineri. La 3 noiembrie 1929 părintele Nicolae a fost arestat și închis la Orehovo-⁠Zuevo. La interogatoriu a spus că în colhozul „Zorile viitorului” toți oamenii din sat văd lipsa de gospodărire: recolta adunată nu se strângea la timp, lucrătorii munceau fără chef; iar corul de tineret nu l-⁠a organizat el, ci mai înainte soția preotului dinaintea lui. A spus: „Nu mă recunosc vinovat de provocare împotriva construcției colhozurilor.” O altă învinuire era că ar fi refuzat să boteze un prunc a cărui nașă era colhoznică; după aceea, atitudinea față de colhoz ar fi devenit circumspectă: „Dacă ești în colhoz, preotul nu botează copiii.” În timpul anchetei enoriașii au cerut autorităților să fie eliberat preotul pe cauțiune, căci nu aveau alt preot, iar parohiile vecine erau departe; cererea a fost iscălită de aproape o sută de oameni, dar fără urmări. La 6 februarie 1930 a fost mutat în arestul din Pokrov, iar la 23 februarie Consfătuirea Specială l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr. După pedeapsă a fost numit la biserica Acoperământului din satul Pustoșci, raionul Șatura, iar la 18 aprilie 1933 a cerut episcopului de Kolomna o mutare pe un loc liber; a slujit apoi la biserica Nașterii Maicii Domnului din Starînino, raionul Zaraisk, până la arestare.

A fost arestat la 22 noiembrie 1937 de secția raională Zaraisk a NKVD și interogat în aceeași zi: a negat că ar fi făcut activitate contrarevoluționară, calomnie, atitudini defetiste, că ar fi chemat populația să voteze împotriva comuniștilor sau că ar fi avut dispoziții teroriste. A stat în închisoarea din Kolomna. La 27 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 3 decembrie 1937 părintele Nicolae Zelenov a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la Butovo.

Este pomenit la 3 decembrie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, și la 12 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Nijnîi Novgorod, după stilul nou.