Nil

Sfântul Nil din Palestina a fost un mărturisitor și mucenic egiptean, după unele izvoare episcop, după altele preot, din vremea prigoanei lui Dioclețian. A fost unul dintre cei patru creștini care slujeau liturghia pentru creștinii prigoniți, osândiți la muncă în carierele din Palestina. Aflând de aceasta, împăratul Galeriu l-⁠a ars de viu, împreună cu ceilalți conducători, Peleu, Ilie și Patermutie, iar creștinii au fost risipiți în minele din Cipru și din Liban.

Alban Butler spune că ei construiseră mici oratorii în care se adunau la slujbă, spre mângâierea lor în suferințe; guvernatorul Firmilian a înștiințat pe Galeriu, iar acesta a poruncit să fie trimiși în alte locuri. După ce Firmilian a fost decapitat, ofițerul care i-⁠a luat locul a poruncit ca patru dintre ei să fie arși de vii: Peleu și Nil, doi preoți egipteni, Ilie, de asemenea preot, și Patermutie. Este pomenit la 19 septembrie (stil nou), cu însoțitorii lui, și este cinstit în Biserica Romano-⁠Catolică, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Ortodoxe Orientale.