Offa

Offa a fost rege al Essexului, în Anglia, la începutul veacului al VIII-⁠lea, și a murit ca monah la Roma, după ce plecase în pelerinaj împreună cu Cenred, regele Merciei. Izvoarele noastre îl numesc sfânt și dau pomenirea lui la 15 decembrie, dar nu spun prin ce act a fost trecut între sfinți, așa că cinstirea lui pare a ține de tradiția apuseană anterioară marii despărțiri.

Era fiul regelui Sighere și al Sfintei Osyth (Osita), pomenită la 7 octombrie, și făcea parte din dinastia Esching. Despre nașterea și despre tinerețea lui nu se știe nimic. Tatăl lui murise în jurul anului 690. Pe vremea regilor Sigehard și Swaefred, Offa a stăpânit unele ținuturi din Essex și din Hwicce și a semnat acte cu titlu de rege, dar probabil nu avea o astfel de putere.

Datarea domniei lui este nesigură: D. H. Kirby o așază între 705 și 709, Simon Keynes în jurul anilor 694 până la 709, iar o altă sursă numai în 709. Se pare că încurcătura vine din domnia lui nesigură de dinainte. A fost poate rege împreună cu Swaefred și, după un izvor, o vreme cu unchiul său Sigehard. Nu este sigur că a ajuns singur domn.

Un act privind pământ din Warwickshire (S 64) i se atribuie, deși în ea el este numit rege al Merciei, nu al Essexului; poate fi o copie inexactă după un act adevărat al lui Cenred al Merciei. Printr-⁠un act de la 704-709 (S 1784), probabil adevărat, Offa dă pământ la Hemel Hempstead lui Waldhere, episcopul Londrei. Un izvor mai spune că, sub presiunea lui Cenred, a recunoscut stăpânirea altui regat asupra unor ținuturi de lângă Londra.

Beda Venerabilul, în Istoria bisericească a poporului anglilor, îl înfățișează ca pe un tânăr de o frumusețe și de o seriozitate rară, cel mai vrednic să fie rege, dorit fierbinte de tot poporul. El și-⁠a părăsit soția, ținuturile, rudele și patria pentru Hristos și pentru Evanghelie și a mers cu Cenred la Roma. Acolo a primit tunderea în monahism și a ajuns să vadă mormintele Sfinților Apostoli. A murit curând după aceea. Ziua morții nu se cunoaște. Urmaș în Essex i-⁠a fost Saelred.