Pavel din Latros

Cuviosul Pavel din Latros (Pavel de la Muntele Latros) a fost monah bizantin, născut în jurul anului 880 la Elaia, port al Pergamului din Misia, în Asia Mică de apus, și mort la 15 decembrie 955 sau 956 la Latros. A fost trecut între cuvioși. Este pomenit la 15 decembrie, atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodoxă (după izvorul sârbesc, la 15 (28) decembrie).

După moartea tatălui, pierit într-⁠o bătălie navală cu arabii, a fost crescut împreună cu fratele său Vasile în mănăstirea Sfântului Ștefan din Frigia, iar după moartea mamei a fost mai întâi păstor, apoi s-⁠a dedat celei mai aspre ascezei în mănăstirea Karia, din împrejurimile muntelui Latros (azi lanțul Beșparmak din Turcia), lângă Milet. Mai târziu s-⁠a închis într-⁠o peșteră pe vârful unei stânci și a ajuns stâlpnic. Faima nevoințelor și a vieții lui sfinte a atras la el mulți nevoitori, care au zidit la poalele stâncii mănăstirea Stylos („de la stâlp”). Împăratul Constantin al VII-⁠lea Porfirogenetul (913 până la 959) îi scria adesea cuviosului. Petru I, țarul Bulgariei, și papa Agapit al II-⁠lea îl cinsteau pentru viața lui plăcută lui Dumnezeu. Mai târziu Cuviosul Pavel s-⁠a retras pe insula Samos, unde a întemeiat o lavră și a refăcut trei mănăstiri pustiite de agarieni (arabi). La sfârșitul vieții s-⁠a întors la mănăstirea de pe muntele Latros, unde a murit în 955.

Fratele cuviosului, Vasile, a ajuns egumen al mănăstirii Sfântului Ilie de pe muntele Olimpul Mic din Bitinia. Sfinții Calist și Ignatie Xanthopulos povestesc că, în răspuns la întrebarea unuia dintre ucenicii săi, cuviosul a scris un tratat despre deosebirea luminii adevărate de cea mincinoasă, arătate în rugăciune. Despre viața cuviosului povestește „Viața lui Pavel din Latros”, bizantină, anonimă.