Elefterie și Antia

Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcop, și mama lui, Sfânta Mucenică Antia (Anthia), sunt cinstiți ca mucenici ai veacului al II-⁠lea, uciși pentru Hristos în vremea împăratului Adrian. După tradiție, Elefterie era roman, a fost făcut episcop la douăzeci de ani și a murit împreună cu mama lui, iar împreună cu ei este pomenit și un dregător care l-⁠a chinuit și apoi a crezut. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește la 15 decembrie, iar Biserica Catolică la 18 aprilie. În Grecia Sfântul Elefterie este ocrotitorul femeilor însărcinate. Despre viața lor istoricii știu foarte puțin și povestirile despre ei nu se potrivesc întru totul între ele.

Naștere și tinerețe

După tradiție, Elefterie s-⁠a născut la Roma, în familia consulului Eugeniu și a soției lui, Antia. Un izvor grecesc mai vechi de veacul al V-⁠lea o numește pe Antia văduva unui consul pe nume Eugeniu. Tatăl lui a murit când el era copil, iar mama l-⁠a dus la Anichet, episcopul Romei, care l-⁠a învățat Sfintele Scripturi. A fost hirotonit diacon, apoi preot, iar la douăzeci de ani, episcop. Sursa sârbă spune că a fost diacon la cincisprezece ani și preot la optsprezece, iar la douăzeci a fost ales episcop al Iliriei.

Despre scaunul lui izvoarele spun lucruri diferite. Textul grecesc, folosit și de cardinalul Baronius în Martirologiul Roman, îl numește episcop al Messanei și al Iliricului, așezat la Avlona (azi în Albania). Traducerea latină din jur de veacul al VIII-⁠lea, în schimb, spune că Anichet l-⁠a trimis la Aeca (Aecae), în Apulia. Sursa rusă scrie și ea de Aeca. Cercetătorul Hippolyte Delehaye socotea legătura cu Aeca o greșeală, iar Florus crezuse că „Apulia Aecana” este o scriere greșită pentru Messina, dar nici legătura cu Messina nu e sigură. Se mai observă că tradiția ar putea veni dintr-⁠o încurcătură cu papa Eleuteriu, care ar fi fost diacon sub papa Anichet (în jur de 154-164), ceea ce nu se potrivește cu vremea lui Adrian. Cum numele Elefterie înseamnă „eliberatorul”, în latină a fost tradus Liberator sau Liberalis, și se pare că a fost amestecat cu alți sfinți numiți Liberalis. Messina susține că i-⁠a dat naștere și spune că s-⁠a născut acolo la 18 aprilie 121.

Vestea lui ajunge în Britania

Potrivit sinaxarului grecesc, faima virtuții lui era atât de mare, încât a ajuns până în Britania, iar stăpânitorul de acolo, Lucius, i-⁠a scris spunând că el și poporul lui doresc să devină creștini, iar Elefterie a trimis îndată doi misionari. Această povestire vine din tradiția greacă și nu poate fi verificată.

Prigoana și chinurile

În vremea prigoanei lui Adrian, Elefterie a fost prins și închis de un comite numit Felix, pe care mai târziu l-⁠a atras la credință, iar apoi, împreună cu Antia, a fost dus la Roma, să fie judecat de împărat, care nu a izbutit să-⁠i facă să-⁠și lepede credința. Despre chinuri povestește sinaxarul grecesc: Adrian a poruncit să fie așezat pe un pat de aramă încins, dar Dumnezeu le-⁠a trimis răcoare și le-⁠a ușurat durerile. A fost pus apoi pe un grătar înroșit, sub care ardeau cărbuni, dar focul s-⁠a stins și grătarul s-⁠a răcit. Mâniat, împăratul a poruncit să fie băgat într-⁠un cazan mare cu seu, ceară și smoală și fiert de viu, dar și acum cazanul s-⁠a răcorit. Atunci eparhul Romei, Corebus (în izvoare, Koremon), din porunca lui Adrian, a făcut un cuptor de aramă cu țepi ascuțiți înăuntru, l-⁠a încins și era gata să-⁠l arunce pe Elefterie. Atunci s-⁠a petrecut o minune: Corebus s-⁠a făcut creștin și, în loc de Elefterie, a fost pus el în cuptor, din porunca împăratului. Neatins, a fost totuși decapitat. A venit apoi rândul lui Elefterie la cuptorul cu țepi, dar focul s-⁠a stins și țepii s-⁠au îndoit, ca să nu-⁠i vatăme trupul.

Adrian, furios, a poruncit să fie închis și lăsat să moară de foame, dar în celulă Dumnezeu îi trimitea hrană printr-⁠un porumbel. Împăratul a poruncit atunci să fie legat de doi cai sălbatici, ca să i se sfâșie carnea, dar un înger al Domnului a potolit caii, l-⁠a dezlegat și l-⁠a dus pe un munte, unde a stat rugându-⁠se printre fiare sălbatice, pe care a izbutit să le îmblânzească. Niște vânători l-⁠au văzut și au spus împăratului, care a trimis ostași să-⁠l prindă. Fiarele s-⁠au năpustit asupra ostașilor, dar sfântul le-⁠a poruncit să se potolească și să se întoarcă în culcușuri, apoi i-⁠a urmat pe ostași, învățându-⁠i creștinismul, și unii au crezut în Hristos.

La 15 decembrie, ajuns la Roma, a fost dus pe arenă ca să fie sfâșiat de fiare. O leoaică și un leu care s-⁠au apropiat de el au început să-⁠i sărute picioarele. Văzând purtarea leilor și auzind strigătul mulțimii, „Mare este Dumnezeul creștinilor”, împăratul a poruncit să i se taie capul. Mama lui, Antia, privea scena și a alergat să-⁠și îmbrățișeze fiul mort pentru ultima oară, dar n-⁠a apucat, căci călăii au tăiat-⁠o și pe ea. Alte izvoare spun că au fost osândiți amândoi la moarte la 15 decembrie, el ucis cu ciomege, iar Antia tăiată cu sabia, iar altele (ca sursa rusă) că a murit în 121 sau 120. Cei doi călăi care l-⁠au decapitat au crezut și ei în Hristos și au fost uciși.

Moaștele și cinstirea

După o tradiție, trupurile lor au fost îngropate la Roma, în biserica Santa Sabina, apoi mutate la San Giovanni della Pigna, lângă Pantheon, odată cu moaștele lui Genesie de la Roma, iar creștini din Rieti le-⁠ar fi dus în orașul lor, unde se află și azi. Biserica Sant'Eleuterio din afara zidurilor Rietiului a fost ridicată în jur de veacul al V-⁠lea și, după tradiție, a primit moaștele lui Elefterie și ale Antiei, aduse de la Roma de episcopul Primus. Prin veacul al V-⁠lea sau al VI-⁠lea benedictinul Ștefan din Rieti a întemeiat o obște monahală lângă mormântul lor. La 13 august 1198 episcopul Adolf Secenari și papa Inocențiu al III-⁠lea au mutat moaștele în catedrală. Lui i s-⁠au închinat multe biserici în Italia, între care una la Roma, pe via Labicana, și celebra mănăstire din Maiella (San Liberatore a Maiella, care însă are hramul Mântuitorului Eliberator). Numele lui apare în calendarele grecești vechi, în Martirologiul Ieronimian, în Calendarul de marmură din Neapole și în calendarele mozarabe.

Biserica Ortodoxă îi pomenește la 15 decembrie, împreună cu mucenicul Corebus și cu cei doi călăi care au crezut. În Grecia Sfântul Elefterie este socotit ocrotitorul femeilor însărcinate, iar numele lui l-⁠a primit un cartier al Atenei, Agios Eleftherios. În Albania este numit Shën Lefter, iar pe Antia o cheamă Shën Anthi.