Susana Diaconița

Sfânta Muceniță Susana Diaconița a fost, după tradiția despre ea, diaconiță în Palestina, în veacul al IV-⁠lea, și a primit moarte muceniceasă la Eleuteropolis, la începutul veacului al IV-⁠lea. Biserica Ortodoxă o pomenește la 15 decembrie. Povestea ei se sprijină pe hagiografie, de aceea o prezentăm ca pe o sfântă a tradiției. Fișa noastră dă ca ani 260 și 300, dar nu se potrivesc cu povestea.

După hagiografie, s-⁠a născut în Palestina, în domnia împăratului Maximian (286 până în 305). Mama ei, Marta, ar fi fost evreică, iar tatăl, preot păgân grec, Artemiu. Era cucernică din tinerețe, s-⁠a convertit de bunăvoie și a fost catehizată și botezată de un preot numit Silvan. După moartea părinților, a vândut tot ce avea, și-⁠a împărțit toată averea săracilor și a hotărât să intre într-⁠o mănăstire de bărbați din Ierusalim. Deghizată în bărbat, și-⁠a tăiat părul și a luat numele „Ioan”. S-⁠a distins prin cucernicie și a fost pusă în cele din urmă arhimandrit.

Viața ei în mănăstire a mers relativ liniștit vreo douăzeci de ani. Apoi a fost învinuită de o vizitatoare că ar fi încercat s-⁠o silească. Hagiografiile afirmă nevinovăția ei, spunând că adevărul era că acuzatoarea încercase ea s-⁠o ispitească și, nereușind, hotărâse să o învinuiască. Se spune că a primit învinuirea și chiar a cerut iertare. Dar când episcopul din Eleuteropolis a venit la mănăstire să cerceteze, ea le-⁠a dezvăluit două monahii fecioare că este femeie. Episcopul, mișcat de credința ei, a hotărât s-⁠o hirotonească diaconiță și a poftit-⁠o să-⁠l însoțească la Eleuteropolis.

În acel oraș, se spune că a fost mai târziu mucenicită de un om numit Alexandru, pentru că nu a vrut „să aducă jertfă idolilor”. După chinuri cumplite, pe care hagiografia le arată tămăduite de Dumnezeu, a fost silită să bea plumb topit, iar când nici aceasta nu a omorât-⁠o, a fost bătută și apoi ucisă prin ardere pe rug. Anastasie Quaestor și (sau) Balbos, doi cunoscuți imnografi bizantini din veacul al IX-⁠lea, au alcătuit mai multe canoane în cinstea ei.