Ștefan de Suroj

Sfântul Ștefan de Suroj (în jur de 700 până după 787) a fost arhiepiscop al Sugdeei (în izvoare rusești mai târzii Suroj, azi Sudak, în Crimeea), mărturisitor al cinstirii sfintelor icoane în vremea iconoclasmului. Se pomenește la 15 decembrie. Este un sfânt bizantin al veacului al VIII-⁠lea, cinstit în Biserica Ortodoxă.

Izvoarele

Viața lui este una dintre cele mai discutate din hagiografia Crimeii. O Viață grecească scurtă, din Sinaxarul din Sugdeea, la 15 decembrie, s-⁠a alcătuit în jurul lui 1318, probabil de un Gheorghe, după un manuscris mai vechi. Cea mai veche variantă păstrată a Vieții slavone este manuscrisul nr. 90 al Academiei Teologice din Moscova, iar cea armeană a fost publicată în traducere în 1930, la Paris. Prototipul grecesc nu s-⁠a păstrat, iar unele episoade din redactările târzii sunt atât de neverosimile, încât scrierea, mai ales în varianta slavonă, este socotită mai degrabă literară decât izvor istoric. Potrivit lui Vasili Vasilievski, Ștefan este o persoană istorică reală, unul dintre mărturisitorii cinstirii icoanelor în vremea împăratului Constantin Copronim, care a suferit temniță și chinuri, apoi a fost trimis în Sugdeea, unde a lucrat mult la răspândirea creștinismului și a fost făcut episcop, se pare primul dintr-⁠un șir de păstori ai ei.

Viața

Documentele despre viața lui sunt sărace. Se spune că s-⁠a născut la sfârșitul secolului al VII-⁠lea în satul Morivas din Capadocia, din părinți creștini. La șapte ani a fost dat la învățătura de carte, iar de la cincisprezece a studiat filozofia la Constantinopol. Vestea despre ucenicul înzestrat a ajuns la patriarhul Gherman, care l-⁠a păstrat pe lângă sine. După câțiva ani s-⁠a retras pe ascuns la o mănăstire, pe care a părăsit-⁠o curând ca să trăiască în singurătate. În vremea aceea a murit episcopul din Sugdeea, iar o solie a cetățenilor a venit la Constantinopol să ceară un nou păstor. Patriarhul Gherman nu găsea un om vrednic. După tradiție, în timpul rugăciunii i s-⁠a arătat un înger al Domnului, care i-⁠a spus să trimită a doua zi la locul tainic după ales al lui Dumnezeu, Ștefan, și să-⁠l pună episcop.

Ștefan a fost al treilea episcop al Sugdeei; numele primilor doi, hirotoniți de patriarhul Gherman între 715 și 730, nu se știu. Viața armeană spune că a devenit episcop la treizeci și cinci de ani, a păstorit tot treizeci și cinci și a murit la șaptezeci, dar aceste cifre nu se potrivesc cu alte date din Viață. Pentru că a sprijinit cinstirea icoanelor, a fost prigonit; cu puțin înainte de moarte, în 787, a fost de față la al Șaptelea Sinod Ecumenic. Înainte de moarte l-⁠a pus în locul său pe clericul său Filaret, iar la 15 decembrie a trecut la Domnul; anul morții nu se cunoaște. Viața pomenește o năvălire a rușilor în Crimeea, sub cneazul Bravlin, curând după moartea lui, în timpul căreia s-⁠a petrecut o minune la rugăciunea către sfânt, iar cneazul s-⁠a botezat; această relatare ține de episoadele socotite legendare. Din secolul al X-⁠lea Sfântul Ștefan este ocrotitorul și apărătorul Sugdeei. În 2016 i s-⁠a ridicat un monument la Sudak, dăruit orașului de regiunea Sverdlovsk.