Olimp Persanul

Sfântul Mucenic Olimp Persanul a fost un persan creștin, tăiat cu sabia în vremea împăratului Deciu (249-251), împreună cu Maxim.

Sfântul Sfințit Mucenic Policronie, episcopul Babilonului, preoții Parmeniu, Elimas și Hrisotel, diaconii Luca și Muc, Sfinții Mucenici Avdon și Sennis, prinți perși, și Sfinții Mucenici Olimp și Maxim au pătimit în veacul al III-⁠lea, în prigoana lui Deciu. După ce a biruit pe perși și a pus stăpânire pe țara lor, Deciu a aflat acolo mulți creștini și a început să-⁠i prigonească. Episcopul Policronie, preoții lui și cei doi diaconi au fost aduși la împărat, care le-⁠a poruncit să jertfească idolilor. Policronie a răspuns cu îndrăzneală că se aduc pe ei înșiși jertfă Domnului lor Iisus Hristos, iar idolilor făcuți de mâini omenești nu se vor închina niciodată, și a fost aruncat în temniță. La a doua cercetare a tăcut. Parmeniu a spus că episcopul nu a amuțit, ci nu vrea să-⁠și pângărească buzele curate și să arunce mărgăritarele înaintea porcilor; Deciu a poruncit să i se taie limba, dar el i-⁠a spus clar lui Policronie: „Roagă-⁠te pentru mine, părinte, văd pe tine Duhul Sfânt.” Sfântul episcop a fost lovit peste gură cu o piatră și și-⁠a dat sufletul, privind spre cer. Trupul a rămas în fața templului lui Saturn, iar noaptea doi prinți perși, Avdon și Sennis, creștini în taină, l-⁠au îngropat lângă zidul cetății. Apoi, în orașul Cordula, Parmeniu, deși fără limbă, a răspuns cu glas tare și hotărât pentru toți cu refuzul. Deciu, socotind că vorbește prin vrajă, a poruncit să fie arși, dar s-⁠a auzit un glas din cer: „Veniți la Mine, cei smeriți cu inima”, și el a poruncit să li se taie capetele. Avdon și Sennis, care le furaseră trupurile și le îngropaseră în satul lor, au fost aduși la împărat și închiși; de aceea s-⁠au bucurat.

În aceeași zi au fost aduși la Deciu, ca creștini, alți doi perși, Olimp și Maxim. Pentru mărturisirea îndrăzneață a credinței în Hristos, după chinuri cumplite, mucenicii au fost tăiați cu sabia. Cinci zile trupurile lor au rămas neîngropate, iar în a șasea zi creștinii le-⁠au îngropat pe ascuns, noaptea, cu cinste. Pe Avdon și Sennis, ducându-⁠i în lanțuri la Roma, Deciu i-⁠a silit să jertfească zeilor, dar ei au răspuns că se jertfesc numai Dumnezeului lor. Au fost dați fiarelor, care nu i-⁠au atins, și apoi au fost tăiați cu sabia, în 251. Moaștele lor se află în biserica Sfântului Marcu din Roma.

Pomenirea lor se face la 12 august, după stilul nou. Patimile lor au fost scrise de Sfântul Dimitrie al Rostovului.