Pahomie de Vladimir

Sfântul Cuvios Sfințit Mucenic Pahomie de Vladimir a fost arhimandrit al Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului din Vladimir și a murit în 1238, la cucerirea orașului de oștile mongolo-⁠tătare.

Letopisețul despre jefuirea Vladimirului în 1238, păstrat în Cronograful din Vladimir din 1281, îl numește pe Pahomie împreună cu egumenul Daniil al Adormirii și cu egumenul Teodosie al Mântuitorului, cei mai respectați oameni ai Bisericii din oraș, alături de episcopul Mitrofan. Se spune că atunci au fost uciși ei și ceilalți egumeni, călugări, călugărițe, preoți și diaconi. Sinodicul Catedralei Adormirii din Rostov îi numește pe Daniil, Pahomie și Teodosie „cuvioși egumeni”.

Data exactă a morții nu se știe. Cei mai mulți istorici cred că Vladimirul a fost luat de trupele hanului Batu într-⁠o singură zi, 7 februarie 1238, dar cronicile arată că în acea zi a fost cucerită numai o parte din oraș, Orașul Nou. Orașul de mijloc, unde se aflau Mănăstirea Nașterii, Catedrala Adormirii, episcopul și familia marelui cneaz, a fost luat, pare-⁠se, curând după aceea.

Potrivit arhimandritului Leonid Kavelin, Pahomie a fost îngropat în Catedrala Adormirii, iar Daniil și Teodosie în Mănăstirea Schimbării la Față de la Poarta de Aur din Vladimir. Canonizarea lor s-⁠a făcut la sfârșitul secolului al XX-⁠lea, când numele lor au intrat în Soborul sfinților din Vladimir, a cărui sărbătoare fusese rânduită în 1982. Sfântul Pahomie este pomenit la 6 iulie, după stilul nou.