Partenie Krasnopevțev

Sfântul Cuvios Partenie Krasnopevțev, numit de la Kiev (în lume Petru Ivanovici, 1790-1855), a fost ieroschimonah și duhovnic al Lavrei Peșterilor din Kiev. S-⁠a născut la 24 august 1790 în satul Simonovo din ținutul Aleksin, gubernia Tula, în familia unui paraclisier, și a crescut în sărăcie, învățând din copilărie să nu-⁠și lipească sufletul de bunurile pământești. A făcut școala și seminarul din Tula, pe care l-⁠a părăsit în 1815. Încă din tinerețe, într-⁠o noapte de drum spre casă, a privit cerul și a simțit în inimă o bucurie de nespus, apoi a văzut un porumbel alb deasupra lui; altă dată, ațipind sub un copac, a văzut un bătrân monah care i-⁠a spus că monahul este străin și mort pentru cele pământești. În 1814 a vizitat Lavra Peșterilor și a vrut să rămână acolo.

Părinții lui l-⁠au făcut mai întâi paraclisier în sat și au încercat să-⁠i găsească o logodnică, dar văzând că inima lui nu e în lume, au primit alegerea lui. În 1819 a intrat în Lavră. Primele ascultări le-⁠a făcut la via și grădina mănăstirii, apoi la prescurărie, unde a ajuns conducător. A trăit în sărăcie desăvârșită; când un străin i-⁠a furat într-⁠o iarnă cojocul, a spus să nu fie atins, i-⁠a lăsat cojocul și bani, cu sfatul să nu mai ia lucrul altuia. În 1824 a fost tuns monah cu numele Pafnutie, apoi hirotonit ierodiacon. Au venit atunci dureri mari de cap, pe care le-⁠a purtat peste treizeci de ani fără cârtire; din cauza lor, ca ierodiacon a slujit o vreme în biserici de la Peșterile Îndepărtate. În 1829 a fost hirotonit ieromonah, după o vedenie în care Arhiereul i-⁠a poruncit să ia Evanghelia și să slujească, iar Împărăteasa, pe care a recunoscut-⁠o drept Preacurata Fecioară, a spus că se face chezaș pentru el. Curând a fost numit duhovnic al frăției.

În 1838 a primit marea schimă cu numele Partenie. Rugăciunea lui de chilie era lungă și variată: Rugăciunea lui Iisus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Evanghelia, Psaltirea și acatiste. Zilnic zicea de trei sute de ori Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Maica Domnului i-⁠a explicat: Schima înseamnă a te dărui rugăciunii pentru toată lumea. Era chinuit de dureri de cap, de boală de piept și de atacurile demonilor. Primăvara și vara trăia la Goloseevo, unde după Liturghie se retrăgea în pădure la rugăciune. Spre sfârșitul vieții a fost duhovnicul mitropolitului Filaret Amfiteatrov al Kievului și timp de șaisprezece ani a slujit zilnic Liturghia în biserica de casă a mitropolitului. Cu duhovnicii pe care îi călăuzea împărtășea lupta cu patimile, rugăciunea neîncetată pentru dobândirea Duhului Sfânt și citirea zilnică a Evangheliei și a Psaltirii.

Cei care l-⁠au cunoscut au mărturisit că privirea lui era luminoasă, vorba lină, iar cuvintele lui păreau schimbate față de ale oricui. A trecut la Domnul la 25 martie 1855, într-⁠o dimineață, stând jos în pridvorul bisericii de casă din Peșterile Apropiate, unde pregătea slujba. A fost îngropat la biserica Icoana Maicii Domnului Izvorul Tămăduirii din Goloseevo. Biserica a fost aruncată în aer în anii ’30, iar mormântul s-⁠a nimicit; moaștele se află acum sub pământ.

Cinstirea de către popor a început îndată după moartea lui. A fost proslăvit în Biserica Ortodoxă Ucraineană la 27 iulie 1993 și a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse de Sinodul Arhieresc din 30 noiembrie 2017. Este pomenit la 30 martie și la 28 iulie, după stilul nou.