Patiens din Lyon

Sfântul Patiens a fost episcop al Lyonului în secolul al V-⁠lea, urmaș al Sfântului Eucherie, mort înainte de anul 494, la 11 septembrie. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și este numărat între sfinți și de Biserica Romano-⁠Catolică. Este pomenit la 11 septembrie. Era om al milosteniei, cunoscut mai ales pentru dragostea de săraci și pentru grija de a hrăni poporul în vreme de foamete.

Episcopul

În cea mai veche listă a episcopilor Lyonului, păstrată într-⁠un evangheliar de la mijlocul secolului al IX-⁠lea, alcătuită pe la 799 până la 814, numele lui stă pe locul al douăzecilea, între Sfântul Eucherie, mort la 16 noiembrie 449, și Sfântul Lupicin, care a slujit până în 494 sau 495. Despre viața lui dinainte de episcopie nu se știe nimic. Episcopia lui a început, cel mai probabil, în 450. Ce se știe despre păstorirea lui se leagă de scrisorile Sfântului Sidoniu Apolinarie, cu care a purtat scrisori după ce acesta a ajuns, în 469 sau 470, episcop al Auvergnei. Apolinarie îl admira și spunea că, deși trăia aspru, se făcea tuturor toate.

Patiens a ridicat o biserică, mai târziu închinată Sfântului Nicetiu, sfințită între 469 și 471, pentru care Sidoniu a alcătuit o poezie de inscripție. I se atribuie, poate pe nedrept, și zidirea altor biserici, între care o catedrală nouă închinată Sfântului Ștefan, și transformarea unui baptisteriu al Sfântului Ioan, devenit mai târziu catedrala Saint-⁠Jean-⁠Baptiste. El l-⁠a însărcinat pe Constanțiu din Lyon să scrie Viața lui Germain din Auxerre.

Sinoadele și grija de săraci

A luat parte la mai multe sinoade din vremea lui. În jurul anului 470 a vorbit la un sinod care avea de lămurit alegerea grea a episcopului din Chalon și l-⁠a pus episcop pe Ioan. În 474 sau 475, la Arles, s-⁠a ținut un sinod care a osândit pe preotul Lucid din Riez, adept al unei învățături greșite despre predestinare. Numele lui Patiens apare în epistola sinodului cu privire la Lucid și la Veran din Vence. La un sinod ținut la Lyon pe la 475, ale cărui acte s-⁠au pierdut, au fost osândite alte erori ale lui Lucid. Cu acest prilej, după unele știri, Patiens a înfățișat adunării o culegere teologică numită „dogma bisericească”. I se atribuie și câteva predici.

Sidoniu pomenește în scrisorile lui marea dragoste a lui Patiens pentru cei săraci, nu numai din eparhia lui, ci și din alte părți ale Galiei. Și-⁠a dat toate mijloacele pentru ajutorarea lor. În vremea foametei dintre 472 și 475 a adus grâu pe Rhône și pe Saône ca să hrănească poporul. A fost și râvnitor în înfruntarea ereziilor vremii.

Moartea și pomenirea

Scrisorile lui Sidoniu nu pomenesc moartea lui Patiens, nici măcar pe cea a urmașului lui, de aceea e probabil că a murit după Sidoniu, între 480 și 494. Cea mai veche dovadă de pomenire liturgică este în Martirologiul ieronimian, din secolele V și VI, unde ziua pomenirii este rânduită la 11 septembrie. De acolo a trecut în Martirologiul roman. Martirologiul roman îl amintește astfel: la Lyon, în Franța, sfântul Patiens, episcop, care, mișcat de dragoste, a împărțit grâu fără plată cetăților de-⁠a lungul Rhône-⁠ului și Saône-⁠ului, ca să ajute poporul apăsat de foamete, și s-⁠a ostenit mult pentru convertirea ereticilor și grija celor nevoiași.