Pavel

Sfântul Mucenic Pavel a murit în Cezareea Palestinei, decapitat cu sabia, împreună cu fecioarele Enata și Valentina, care au fost arse de vii, în vremea prigoanei lui Dioclețian, înaintea ighemonului Firmilian.

Enata era din ținutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecată, a fost adusă Enata, care, întrebată dacă se leapădă de Hristos, a mărturisit că Hristos este Dumnezeu și a fost chinuită cumplit, legată de un lemn. Valentina, nesuferind să vadă neomenia celor săvârșite, s-⁠a umplut de îndrăzneală, iar când i s-⁠a poruncit să aducă jertfă idolilor, a lovit cu picioarele jertfelnicul aflat lângă scaunul de judecată și l-⁠a răsturnat cu tot focul de pe el. A fost chinuită și ea cumplit. Apoi cele două au fost osândite să fie arse.

În acel moment s-⁠a înfățișat tânărul Pavel, care a osândit cu îndrăzneală fapta lui Firmilian. După ce a suferit mai multe chinuri și s-⁠a arătat mai presus de dureri, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte cu sabia. Mulțumind lui Dumnezeu și rugându-⁠se pentru cei de o credință cu el, a primit tăierea capului. Cei trei mucenici sunt pomeniți la 10 februarie, după calendarul nou.