Pavel Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Smirnov, protoiereu, s-⁠a născut la 6 decembrie 1877 în satul Tișkovo din ținutul Serpuhov, în familia preotului Feodor Constantinovici Smirnov. A terminat școala duhovnicească din Perervino în 1893 și Seminarul din Moscova în 1899, s-⁠a căsătorit cu Claudia și au avut patru copii. La 22 ianuarie 1902 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfântul Ilie din satul Ilinskoe-⁠Skulnevo. Acolo și-⁠a petrecut cea mai mare parte a slujirii, a predat Legea lui Dumnezeu copiilor, iar în 1914 s-⁠a sfințit clădirea școlii parohiale, ridicată prin străduința lui. A primit cruce pectorală în 1921, a fost ridicat la rang de protoiereu în 1924, a primit cruce cu podoabe în 1927 și a fost numit protopop.

Satul s-⁠a împărțit între majoritatea credincioasă și o minoritate agresivă, atee, care luase puterea. În 1929 ateii i-⁠au interzis să slujească molitfele de Paști în satele parohiei, dar părintele Pavel a făcut cu țăranii procesiuni pascale. A fost arestat și osândit la șase luni de muncă silnică la Kașira, unde nu era închis, dar nu avea voie să slujească. În februarie 1930, odată cu colectivizarea, a fost deposedat de casă și de bunuri, locuind în chirie. Țăranii s-⁠au ridicat în apărarea lui: la 15 aprilie, vreo șaptezeci au cerut la sfatul sătesc deschiderea bisericii, restituirea bunurilor familiei preotului și ștergerea din colhoz a celor trecuți cu forța. Au adunat semnături și, în cele din urmă, deposedarea a fost anulată și biserica a fost redeschisă, iar slujbele au fost reluate.

Activiștii locali au continuat să scrie denunțuri. La 15 august 1930 șeful departamentului administrativ a făcut percheziție la preot, a găsit copii ale unor cereri pentru redeschiderea bisericii și reducerea impozitelor și a tras concluzia că el sprijină elementele străine. Doar patru oameni din sat au vrut să depună mărturie împotriva lui, și aceia comuniști sau rude de-⁠ale lor. În aceeași zi părintele Pavel și soția lui au fost arestați. Preotul a spus că nu se recunoaște vinovat, că are în sat doi-⁠trei dușmani din principiu și că arestul său servește doar pentru ridicarea unor activiști. La 25 septembrie 1930 troica OGPU i-⁠a condamnat pe amândoi la trei ani de exil la Semipalatinsk, în Kazahstan.

Întors din exil, la 8 martie 1934 a fost numit paroh la biserica Sfântul Nicolae din satul Karacearovo, raionul Mojaisk. A fost arestat din nou la 29 noiembrie 1937, apoi închis la Mojaisk. Martorii, între ei președinții colhozului și ai cooperativei și șeful poștei, au spus că, îndată după arestare, în casa starostei bisericii s-⁠au adunat multe femei nemulțumite, și că preotul ar fi spus că alegerile pentru Sovietul Suprem nu sunt democratice. Părintele Pavel a respins acuzațiile și a răspuns la întrebări că nu cunoaște preoți și puțini enoriași. La 7 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Protoiereul Pavel Smirnov a murit în captivitate într-⁠un lagăr din regiunea Novosibirsk, la 1 martie 1938, în ziua când Biserica prăznuiește pe Sfântul Mucenic Pavel din Cezareea, și a fost îngropat în cimitirul lagărului, într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 7 martie (zi mobilă), la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 29 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Kuzbas și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.