Petru Canardov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Canardov (Petru Ivanovici Canardov, scris și Conardov), preot, s-⁠a născut în 1870 în satul Troițkoe, gubernia Moscova, dintr-⁠o familie de preot. Pe urmele tatălui său, a terminat seminarul, a fost hirotonit diacon, apoi preot. Cu puțin înainte de arestare a fost repartizat la biserica Nașterii Sfântului Ioan Înaintemergătorul din satul Ivanovskoe, raionul Reutov, unde a slujit până la sfârșitul lui 1936.

La 26 decembrie 1936 a fost arestat și închis la Butîrka. A fost învinuit de „atitudine dușmănoasă față de măsurile partidului și puterii sovietice” și, pentru aceasta, osândit la cinci ani de exil în Kazahstan. A fost dus la stația Șcerbakti, unde a întâlnit alți clerici și mireni care suferiseră pentru Numele lui Hristos. Mucenicii nu au încetat rugăciunea și, cât au putut, au săvârșit regulat slujbe.

La 20 noiembrie 1937 a urmat o nouă arestare. Părintele Petru, împreună cu alții, a fost învinuit că este „membru al unui grup contrarevoluționar bisericesc-⁠sectant, alcătuit mai ales din clerici și sectanți de toate orientările”. La interogatoriu a respins categoric orice legătură cu grupuri sectare, dar nu a tăgăduit că a luat parte la slujbele făcute de clerul ortodox într-⁠o locuință. Troica NKVD a regiunii Kazahstanul de Est l-⁠a condamnat, pentru „propagandă contrarevoluționară”, la pedeapsa supremă. Sentința a fost executată la 28 noiembrie 1937, la ora două noaptea. La 20 august 2000, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut în rândul sfinților.

Este pomenit la 28 noiembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.