Petru Golubev

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Golubev, preot, s-⁠a născut la 12 ianuarie 1880 în satul Koledino, ținutul Podolsk, în familia citețului Grigore Golubev și a Pelaghiei. Tatăl a murit când avea trei ani. A terminat în 1894 școala duhovnicească din Perervino, apoi, ca elev pilduitor, a fost primit fără examen la Seminarul din Moscova, pe care l-⁠a terminat în 1900, și a fost numit învățător la școala bisericească din satul Staroe. În 1904 a fost hirotonit diacon pentru biserica Acoperământului din Pokrovskoe-⁠na-⁠Gorodne, iar în 1914 preot pentru biserica din Șebanțevo, ținutul Podolsk. În 1925 a fost mutat la biserica Adormirii din Petrovo-⁠Dalnee, în locul fratelui său, care căzuse pe gheață și nu mai putea sluji. A rămas acolo până la arestare.

Slujea la toate praznicele și duminicile, deseori ruga molifte în casele enoriașilor și la procesiuni. Enoriașii îl iubeau pentru blândețe și bunătate: ajuta pe săraci și bătrâni, îi primea pe copii și le dădea mereu cadouri, mai ales de Paști. La Petrovo-⁠Dalnee a stat întâi în chirie, iar în 1931, cu voia autorităților, și-⁠a ridicat o casă. În 1935 autoritățile i-⁠au interzis să boteze, așa că boteza acasă. Starea lui a devenit și mai primejdioasă când nepotul său a intrat ajutor al președintelui sfatului sătesc și spunea prin sat: Îl voi înlătura pe unchiul meu, râd de mine. La sfârșitul anilor treizeci NKVD i-⁠a cerut președintelui sfatului să dea denunțuri împotriva celor ce urmau să fie arestați, între ei preotul, iar președintele a încercat să-⁠l provoace la vorbe, dar preotul nu a spus nimic de care să fie învinuit.

Arestat în 1938, a fost interogat și a spus că niciodată nu a fost de partea dușmanilor puterii sovietice și nu se ocupă de politică. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Apoi a fost dus la Taganka. La 16 iulie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 3 august 1938 și îngropat în groapa comună de pe poligonul Butovo. În ziua de după arestarea lui biserica a fost prădată, apoi niște tătari au aruncat clopotele și au dărâmat cupola; după vreun an președintele colhozului a poruncit s-⁠o arunce în aer, ca să folosească cărămida pentru sere.

Este pomenit la 3 august, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.