Petru Iudin

Sfântul Mucenic Petru Iudin s-⁠a născut în 1877 în satul Siblovo, volostul Goritsa, ținutul Korcev, gubernia Tver, în familia țăranului Lavrentie Iudin. Era dulgher și, căutând de lucru, străbătea gubernia Tver și gubernia Moscova. Biserica cea mai apropiată de casa lui era cea din satul Boklanovo, unde mulți ani, în vremea prigoanei ateilor, a fost ajutor al starostelui și avea sarcina de a cumpăra cele necesare bisericii.

La 25 martie 1931, adunarea „douăzecimii” bisericii l-⁠a trimis la Moscova după lumânări, ca pe un om care știe unde se poate cumpăra ce. A plecat îndată, dar nu a găsit la Moscova și i s-⁠a spus să meargă la Hotkovo, să întrebe pe monahii de acolo de unde cumpără lumânările. Pe drum spre biserică, de-⁠a lungul căii ferate, a întâlnit un muncitor feroviar și au stat de vorbă. Muncitorul l-⁠a întrebat cum merg colhozurile în ținutul lui. Petru a răspuns că unii se înscriu, alții fug; despre autorități a spus că guvernul umblă cu automobile, mănâncă fripturi și face rău poporului, la Kimri oamenii sunt siliți în colhozuri și cu toții flămânzesc. Muncitorul i-⁠a zis că n-⁠are ce căuta pe aici să agite muncitorii, iar Petru i-⁠a răspuns că a fost înțeles greșit și a plecat spre gară. Muncitorul s-⁠a dus acasă, a luat pistolul de serviciu, a găsit un comsomolist și împreună l-⁠au prins și l-⁠au dus la sfatul sătesc din Hotkovo. Un miliționer l-⁠a trimis la închisoarea din Zagorsk.

La 2 aprilie a fost interogat de OGPU: a spus că douăzecimea ia hotărâri pur gospodărești, cum ar fi strângerea de bani pentru preot, paznic și impozite. A fost apoi trimis la Butîrka, unde cazul lui a fost alăturat unui dosar în care erau arestate peste cincizeci de oameni, mai ales monahi și monahii. Răspunzând anchetatorului, a spus: Eu sunt religios și mă supun oricărei puteri, chiar și fără Dumnezeu, pentru că un om cu credință adâncă nu trebuie să se opună nici unei puteri, dar nici să facă ce nu place lui Dumnezeu. Acum clericii sunt izgoniți, iar în curând vor fi împușcați; au venit vremuri grele, iar puterea de azi, cu necazurile ei, ne-⁠a fost trimisă de Dumnezeu pentru păcatele noastre. La ultimul interogatoriu, la sfârșitul lui aprilie, a respins învinuirea că ar fi „antisovietic” și membru al unui grup bisericesc antisovietic.

La 6 iunie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 10 iunie 1931 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la cimitirul Vagankovo din Moscova. Este pomenit la 10 iunie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.