Petru Lebedev

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Lebedev (Petru Alexandrovici Lebedev), protoiereu, s-⁠a născut la 5 noiembrie 1889 în orașul Galici, gubernia Kostroma, în familia lui Alexandru Lebedev, învățător la școala duhovnicească și apoi preot la catedrala Schimbării la Față din Galici. A fost crescut într-⁠un duh creștin strict, în simplitate, ascultare, înfrânare și smerenie. A terminat în 1904 școala duhovnicească și în 1910 seminarul din Kostroma, apoi a predat Legea lui Dumnezeu la Șunga, unde a cunoscut-⁠o pe viitoarea soție, Varvara Timofeevna, învățătoare. În 1910 a fost hirotonit diacon, în 1911 preot, și a fost al doilea preot la biserica Sfântului Prooroc Ilie din satul Rodniki. Era cunoscut pentru nepătimirea de bani și asceză. Le spunea enoriașilor: Oamenii de rangul meu nu trebuie să se deosebească prin avuție de ceilalți robi ai lui Dumnezeu. Trăia cu familia în căsuța paznicului și nu lua bani pentru slujbe; enoriașii i-⁠au clădit în schimb o casă, fără plată.

Din iunie 1917 a fost președintele celui de-⁠al cincilea consiliu de district Iurievet. După revoluție s-⁠a ridicat împotriva puterii ateiste, iar din 1918 a fost urmărit până la moarte. În 1921 a fost ridicat la rang de protoiereu și numit starețul bisericii Sfântului Ilie și protopop al ținutului. Prin osteneala lui s-⁠a făcut biblioteca parohială, a adunat copii la lecții de Lege a lui Dumnezeu, iar la predicile lui veneau oameni și din satele apropiate. Nu s-⁠a temut de amenințările ateilor, a îndemnat clerul să apere bisericile și a luat curajos parte la dispute cu ateii. Datorită lui, enoriașii nu au primit renovaționismul și și-⁠au împodobit în continuare biserica.

În 1932 a fost arestat, iar soția și cei cinci copii au fost scoși din casă. În închisoare a muncit doi ani și jumătate la un sovhoz de lângă Ivanovo, supus batjocurilor și insultelor. Eliberat în 1935, s-⁠a întors la Rodniki. Când autoritățile au vrut să închidă biserica, a organizat o strângere de semnături pentru apărarea ei; peste o sută au fost adunate de directorul școlii, care a fost concediat și arestat. În noaptea de 8 octombrie 1937 părintele Petru a fost arestat împreună cu al doilea preot al bisericii, Nicolae Rozonov, și dus la închisoarea din Ivanovo. Li s-⁠a cerut să se lepede de rang. Au refuzat hotărât. Părintele Petru a spus: Cine slujește singurului Dumnezeu, viu și adevărat, nu va fi de acord să-⁠și trădeze turma și să trăiască cu făcătorii de rele. Pentru aceste cuvinte a fost bătut crunt și lăsat fără putere în celulă.

În dimineața de 27 octombrie 1937 a fost împușcat în curtea închisorii din Ivanovo, împreună cu părintele Nicolae Rozonov. La 26 decembrie 2003 Sfântul Sinod l-⁠a trecut în rândul noilor mucenici ai Rusiei pentru cinstire generală. Este pomenit la 27 octombrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 20 iunie în Soborul sfinților din Mitropolia Ivanovo, după stilul nou.