Petru Smorodințev

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Smorodințev (Petru Semionovici Smorodințev), preot, s-⁠a născut în 1866. A intrat la seminarul din Perm, dar în 1880 a părăsit prima clasă; în 1885 a fost numit citeț la biserica Sfinților fără de arginți Cosma și Damian din satul Iușkovskoe, ținutul Ekaterinburg, iar în 1899 a fost hirotonit diacon pentru aceeași biserică. La 16 martie 1906 a fost mutat la biserica Înălțării din uzina Verhne-⁠Ufaleiski, iar la 12 aprilie la biserica Sfânta Treime din Brusneatskoe. În 1908 a fost hirotonit preot pentru biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Krasnopolie, ținutul Verhoturie.

Avea mare simț practic și îl atrăgeau ideile ușurării muncii țărănești și ale îmbunătățirii vieții satului. A ridicat la Iușkovskoe o moară cu aburi, a tras electricitate în case, a înființat un atelier de reparații, și satul a ajuns aproape un complex industrial și agricol autonom. L-⁠a preocupat și independența materială a țăranilor, așa că a întemeiat mișcarea cooperatistă locală și o societate de credit, al cărei președinte a fost. Tot mai multe îndatoriri gospodărești i-⁠au mistuit timpul și nu se mai împăcau cu slujirea pastorală, așa că în 1917 s-⁠a retras din cadre. Nu s-⁠a mulțumit însă să rămână fără slujba lui Dumnezeu și în 1918, cu puțin înainte de Rusalii, a fost numit, la cererea lui, la biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul din satul Kocinevskoe. A slujit acolo de Rusalii și în ziua Duhului Sfânt, apoi a plecat acasă, la Iușkovskoe, să predea treburile lui lumești.

De-⁠abia a băut un pahar cu ceai și a fost arestat de gardiștii roșii veniți după el, și trimis la Kasli. Luându-⁠și rămas bun de la ai lui, i-⁠a binecuvântat pe toți și a spus: Trăiți cu Dumnezeu, iar mie nu-⁠mi mai este dat să vă văd. Sora lui, de față, a vrut să obiecteze, dar părintele Petru a confirmat cu tărie că se văd pentru ultima oară. La Kasli bolșevicii l-⁠au condamnat la moarte, iar el, împreună cu protoiereul Alexandru Miropolski, a fost dus la cincisprezece verste de Kasli și împușcat lângă râulețul Gorkaia, la 23 iunie 1918. Mai târziu, la venirea albilor, a fost recunoscut doar după rasă: capul îi era făcut țăndări cu un topor sau cazma, iar pe trup erau două răni de glonț. A fost înmormântat la Kasli, lângă biserica Adormirii, împreună cu protoiereul Alexandru Miropolski și preotul Petru Beleaev.

Este pomenit la 6 iulie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg și la 11 octombrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Mitropolia Celeabinsk, după stilul nou.