Petru Soloviov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Soloviov, protoiereu, s-⁠a născut în 1871 în satul Podlesnaia Sloboda, ținutul Luhovițî, gubernia Reazan, în familia citețului Timotei Soloviov, care a avut cinci copii, doi dintre fii devenind preoți. Petru a terminat seminarul din Reazan și s-⁠a căsătorit cu Alexandra, fiica preotului Ștefan Kedrov, care slujea la biserica Icoanei din Kazan din satul Kartașovo. Au avut cinci copii. În iulie 1896 a fost hirotonit preot pentru biserica unde slujea socrul său. Între timp, satul Kartașovo se contopise cu Astankino, unde se aflau biserica, școala bisericească și casele clericilor, așa că locul se numea Popovka. Enoriașii bisericii Icoanei din Kazan erau din satele Astankino, Astapovo, Novoselki, Vîselki și Novaia Derevnia. În biserica aceasta părintele Petru a slujit ca stareț toată viața, a fost ridicat la rang de protoiereu și numit protopop.

Familia era unită, copiii au fost crescuți în dragoste pentru biserică și pentru munca satului, așa că toate lucrările țărănești le făceau împreună cu tatăl: arau, cosau fân pentru vite, până când autoritățile le-⁠au luat gospodăria și o parte din casă. Sătenii îl iubeau și îl respectau. În a doua jumătate a lui 1937 prigoana s-⁠a întețit. La 2 septembrie 1937, pe baza unei discuții cu președintele colhozului din Astankino, NKVD a întocmit un proces-⁠verbal: în 1936 președintele ar fi venit la preot să-⁠l roage să se înscrie la împrumutul de stat, iar preotul a refuzat, zicând că nu va ajuta puterea sovietică, pentru că ea îi persecută pe slujitori și le-⁠a luat toate drepturile civile: Voi veniți să mă rugați la împrumut, dar de unde bani, când puterea sovietică ne-⁠a jefuit și încă ne jefuiește? Nu ne lasă să ne câștigăm pâinea, interzicându-⁠ne să mergem cu molebenele prin parohie. În ianuarie 1937 președintele i-⁠ar fi spus: Ar fi vremea să lăsați slujbele; preotul ar fi răspuns: Asta nu va fi niciodată. Sunt păstorul lui Dumnezeu; strămoșii noștri au trăit așa și noi vom trăi tot așa, iar vremurile grele și tulburi se vor schimba. Tot atunci a fost interogat președintele sfatului sătesc, care a spus că preotul i-⁠a vorbit despre noua constituție și că în mai 1937 îndemna oamenii să nu țină seama de munca la colhoz și să meargă la biserică. În iulie 1937, la subscrierea împrumutului, preotul ar fi zis că poate da zece ruble, iar dacă ar fi lăsat să meargă cu molebenele, ar da o sută.

A fost arestat la 8 septembrie 1937. Întrebat dacă a făcut agitație contrarevoluționară, a răspuns: Nu, aceasta o neg și nu mă recunosc vinovat de activitate contrarevoluționară împotriva puterii sovietice. La 10 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Petru Soloviov a fost împușcat la 13 octombrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo.

Este pomenit la 13 octombrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.