Petru Uspenski

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Uspenski, preot, a slujit aproape un sfert de veac în ținutul Serpuhov și a murit într-⁠un lagăr din Siberia la 12 martie 1938, osândit pentru că încercase să adune o parohie în satul Fedoskino.

S-⁠a născut în 1876 în satul Alekseevskoe, ținutul Kolomna, gubernia Moscova, în familia preotului Vasile Uspenski. După seminar a fost hirotonit diacon în 1901, iar în 1905 preot la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din satul Ivanovskoe, ținutul Serpuhov, unde a slujit până în 1929, când s-⁠a retras din slujire din pricina sănătății slăbite.

În 1937 a revenit la slujire și în mijlocul lunii august a fost numit la biserica Sfântul Nicolae din Fedoskino, ținutul Dmitrov. Biserica fusese închisă, fiindcă nu avea preot. Ca să strângă enoriașii pentru a înscrie „douăzecimea” legală, părintele Petru a cerut președintelui sfatului sătesc voie să țină o adunare parohială. I s-⁠a refuzat, așa că l-⁠a trimis pe epitrop din casă în casă, să afle cine vrea să se înscrie.

La 26 noiembrie 1937 un agent NKVD a interogat martori, care îl cunoșteau doar de trei luni; unul dintre ei a adăugat, la îndemnul agentului, că listele ar fi servit să se afle cine nu va merge la alegerile sovietice. A doua zi preotul a fost arestat și interogat. A tăgăduit orice propagandă antisovietică și a spus că listele fuseseră făcute doar pentru a îndeplini cerințele autorităților civile la înregistrarea clericilor. Apoi a fost dus în închisoarea Taganka din Moscova.

La 2 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. A trecut la Domnul la 12 martie 1938 în secția Suslovo a lagărului Sibla; cauza morții, după acte, a fost paralizia mușchiului inimii. Locul înmormântării nu se cunoaște.

Este pomenit la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 1 martie (zi mobilă), la 29 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Kuzbas și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.