Polieuct din Mesukevi

Sfântul Mucenic Polieuct din Mesukevi (Georgia) a fost unul dintre cei șaptesprezece nobili georgieni, în frunte cu Sfântul Suhie, care s-⁠au făcut creștini în vremea apostolică și au murit mucenici pe muntele Sukaketi, în vremea regelui păgân al Albaniei caucaziene.

Suhie și cei șaisprezece însoțitori ai lui erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei Caucaziene (azi Azerbaidjan). Însoțind pe fiica acestuia, Satenik, soția regelui armean Artaxias (88-123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo propovăduia un creștin grec, Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine viața slujirii lui Dumnezeu. Toți șaptesprezece au mers după Hrisos în Mesopotamia și, la botezul din apele Eufratului săvârșit de preot, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos. La locul botezului ei au ridicat o cruce cinstită, numită Crucea Bunei Vestiri.

La botez, preotul Hrisos le-⁠a dat nume noi: celui mai în vârstă, Suhie (în loc de Bagadras), iar tovarășilor lui, Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Polieuct, Iacov, Foca, Domentian, Victor și Zosima. După moartea mucenicească a lui Hrisos, Suhie a devenit povățuitorul duhovnicesc al frăției, iar toți s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic, pe muntele Sukaketi, lângă satul de munte Bagrevandi. Acolo foștii nobili au dus o viață de aspră nevoință, hrănindu-⁠se cu puține plante de munte și bând apă rece de izvor.

Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foștii lui dregători se făcuseră creștini și se retrăseseră în singurătate. A trimis la ei pe Barnaba, cu ostași, să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la credința de odinioară. Ei au respins toate îndemnurile. Din porunca lui Barnaba, Suhie și tovarășii lui au fost țintuiți pe pământ în chip de cruce și arși. Murind, Condrat și apoi ceilalți mucenici au început să cânte Psalmul 21. Apoi trupurile le-⁠au fost tăiate și împrăștiate pe muntele Sukaketi, de unde le vine numele de mucenicii din Mesukevi (mai exact, din Sukaketi). Aceasta s-⁠a petrecut în anul 123, după alte surse în 130, iar un manuscris atonit din secolul al XI-⁠lea, de la Iviron, spune 100.

Rămășițele lor au stat negropate și neputrezite până în secolul al IV-⁠lea, când creștinii locului le-⁠au așezat în morminte; numele sfinților au apărut scrise pe stâncă. Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Luminătorul, al Armeniei, a ridicat în acel loc o biserică și a întemeiat o mănăstire, iar mai târziu a izvorât acolo un izvor tămăduitor.

Sfântul Polieuct este pomenit la 28 aprilie și la 22 noiembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Alania, după stilul nou.