Posidie de Calama

Sfântul Ierarh Posidie de Calama a fost episcop de Calama, în Numidia, în Africa de Nord, prieten, ucenic și biograf al Fericitului Augustin, și a adormit în Apulia, în Italia, în jurul anului 437. Este pomenit la 16 mai.

A fost în mănăstirea Sfântului Augustin și vorbește despre prietenia nedespărțită cu el, de patruzeci de ani. A fost ridicat episcop pe la 397 și, după pilda lui Augustin, a întemeiat o mănăstire la Calama, un ținut tulburat de partide. La un sinod din Cartagina l-⁠a provocat pe Crispin, episcopul donatist de Calama, la o dezbatere publică, pe care acesta a refuzat-⁠o. În 404 niște donatiști l-⁠au scos din casă, l-⁠au bătut și l-⁠au amenințat cu moartea, iar alți extremiști au dat foc unei case în care se afla; Crispin a fost osândit pentru erezie și amendat, dar la rugămintea lui Posidie amenda nu s-⁠a mai cerut. În 408 abia a scăpat cu viață dintr-⁠o răscoală stârnită de păgâni la Calama.

În 407 a făcut parte dintr-⁠o comisie cu Augustin și cu alți cinci episcopi, în 409 a fost unul dintre cei patru episcopi trimiși în Italia să ceară sprijinul împăratului împotriva donatiștilor, iar în 411 unul dintre cei șapte episcopi care au reprezentat partea catolică la discuția cu donatiștii. În 416 a luat parte la sinodul de la Milevum, unde cincizeci și nouă de episcopi din Numidia au scris papei Inocențiu I să ia măsuri împotriva pelagianismului; a scris cu Augustin încă o scrisoare în același sens. Când vandalii au năvălit în Africa, a fugit la Hippo și a fost de față la adormirea lui Augustin, în 430. În 437, după Prosper, regele ariano Gaiseric l-⁠a gonit din scaun, iar el a murit curând după aceea în Apulia.

A scris Viața Sfântului Augustin, înainte de cucerirea Cartaginei, în 439, și o listă a scrierilor lui. Papa Clement al X-⁠lea a confirmat cinstirea lui la 19 august 1672.