Procopie Popov

Sfântul Sfințit Mucenic Procopie Popov, protoiereu, a fost paroh al bisericii Sfânta Treime din satul Șolga, gubernia Vologda, și a fost împușcat în public, pe un câmp, la 13 octombrie 1918, în vremea terorii roșii.

S-⁠a născut în 1864 în satul Utmanovo, fiul preotului Mihail Alexandrovici Popov. A absolvit școala duhovnicească din Nikolsk și, în 1884, Seminarul din Vologda, în aceeași promoție cu viitorul teolog Nicolae Nikanorovici Glubokovski. A fost numit supraveghetor la școala duhovnicească din Vologda și s-⁠a căsătorit cu Alexandra Alexeevna Loseva; au avut patru copii: Sofia, Nicolae, Maria și Petru. În decembrie 1885 a fost hirotonit preot la biserica Sfânta Treime din Șolga. În 1905 a rămas văduv. Biserica avea o parohie mare, cu nouăzeci de sate, și în ea se țineau adunările ținutului; în 1890 a deschis acolo prima bibliotecă din Șolga, iar părintele Procopie a fost primul ei bibliotecar. Din 1901 până în 1917 a fost protopop al districtului al cincilea din ținutul Nikolsk. A fost și învățător de religie la școli, deputat pentru treburile școlare și epitrop al unei școli a zemstvei, și a primit multe distincții bisericești, între care crucea de aur pectorală, iar la 6 august 1917 rangul de protoiereu; pentru douăzeci și cinci de ani ca profesor de religie a primit ordinul Sfânta Ana clasa a treia.

Prevedea de mult ororile care vor veni peste Rusia. Odată, arătând epitropului banii țaristi, i-⁠a spus că va veni vremea când banii aceștia vor fi lipiți pe pereți și nimeni nu va avea nevoie de ei; epitropul s-⁠a supărat, dar cuvintele s-⁠au dovedit adevărate. La 27 aprilie 1918, al treilea congres al țăranilor a pus asupra lui o contribuție de șapte mii de ruble, ca asupra unui reprezentant al clasei exploatatoare. La 13 octombrie 1918, în ajunul Acoperământului Maicii Domnului, o ceată pedepsitoare a venit la Șolga și l-⁠a arestat pe părintele Procopie sub bănuiala de contrarevoluție. În mijlocul unui câmp a fost săpată o groapă, iar mulți oameni din sat au fost adunați, după unele izvoare părintele fiind silit să-⁠și sape el însuși groapa. Ucigașii, siguri pe putere, au înfăptuit crima în văzul tuturor.

Părintele Procopie a stat înaintea gropii, s-⁠a rugat, și-⁠a luat rămas bun de la enoriași, s-⁠a închinat până la pământ și le-⁠a cerut să-⁠l ierte pe păcătos. Enoriașii au plâns. Și-⁠a scos rasa și a dat-⁠o fiilor, care stăteau alături, a rămas în anteriu, s-⁠a întors cu fața spre răsărit, s-⁠a rugat din nou și a spus că este gata. A răsunat o împușcătură; părintele a căzut, iar a doua împușcătură l-⁠a omorât. În același an au fost împușcați la Șolga preotul Avtonom Golovkov și Fiodor Sokolov, fiul unui psalt.

La început a fost îngropat pe câmp, dar fiii au cerut să-⁠i fie mutat trupul în cimitir; autoritățile au refuzat mult, iar în cele din urmă au dat voie ca el să fie îngropat în cimitirul satului Koskovo, deși rămâne neprecis locul exact. A fost canonizat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Este pomenit la 13 octombrie, la 21 octombrie în Soborul sfinților din Viatka și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.