Procul din Puteoli

Sfântul Mucenic Procul din Puteoli a fost diacon și a murit mucenic în jurul anului 305, în prigoana lui Dioclețian, împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, episcopul, cu diaconii Sosie și Faust, cu citețul Desiderie și cu Eutihie și Acuțiu.

Ianuarie a fost prins și adus la judecată în fața cârmuitorului Campaniei, Timotei. Pentru mărturisirea fermă a credinței a fost aruncat într-⁠un cuptor înroșit, din care a ieșit neatins, ca tinerii din Babilon. Apoi, din porunca lui Timotei, a fost întins pe un eculeu și bătut cu vergi de fier până i s-⁠au văzut oasele. În mulțimea adunată se aflau diaconul Faust și citețul Desiderie, care plângeau văzând suferința episcopului lor; păgânii au înțeles că sunt creștini și i-⁠au aruncat în temnița din Puteoli, alături de Ianuarie. Acolo se aflau deja doi diaconi, Sosie și Procul, și doi mireni, Eutihie și Acuțiu, închiși pentru mărturisirea lui Hristos.

A doua zi dimineața, toți mucenicii au fost duși în circ să fie sfâșiați de fiare, dar fiarele nu i-⁠au atins. Timotei a spus că toate minunile sunt vrăjitorie, dar a orbit pe loc și a strigat după ajutor; blândul Ianuarie s-⁠a rugat pentru vindecarea lui, iar Timotei și-⁠a recăpătat vederea. Orbirea sufletească însă a rămas, și el a poruncit, cu și mai mare mânie, să li se taie capetele tuturor în afara zidurilor cetății.

Creștinii din cetățile vecine au luat trupurile mucenicilor, fiecare cetate câte unul, ca să aibă un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Napolitanii au luat trupul lui Ianuarie și au adunat de pe pământ sângele lui închegat. Când vasul cu sânge a fost așezat peste moaștele sfântului din biserica Neapolelui, sângele s-⁠a topit și a devenit cald, ca și cum tocmai ar fi fost vărsat. Din moaștele lui s-⁠au făcut multe minuni: în timpul unei erupții a Vezuviului, când orășenii s-⁠au rugat lui Ianuarie, lava s-⁠a oprit înainte de oraș, iar o femeie evlavioasă a pus o icoană cu chipul sfântului pe fiul ei mort și acesta a înviat.

Sfântul Procul este pomenit la 4 mai, după stilul nou.