Prohor

Sfântul Apostol Prohor a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși la Ierusalim pentru purtarea de grijă a săracilor din prima comunitate creștină, iar după tradiție și unul dintre cei șaptezeci de apostoli trimiși de Hristos. Numele lui apare în Faptele Apostolilor, cap. 6. Tradiția îl socotește nepot al Sfântului Ștefan, întâiul mucenic, și episcop al Nicomidiei. A pătimit, potrivit tradiției, în Antiohia, în veacul I. Este prăznuit la 28 iulie, împreună cu alți diaconi dintre cei șaptezeci.

În zilele când ucenicii se înmulțeau, elenii s-⁠au plâns împotriva evreilor că văduvele lor sunt trecute cu vederea la împărțirea zilnică. Cei doisprezece apostoli au chemat mulțimea ucenicilor și le-⁠au poruncit să aleagă dintre ei șapte oameni încercați, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune. Au fost aleși Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae din Antiohia, convertit din rândul păgânilor.

După tradiție, Prohor l-⁠a însoțit pe Sfântul Apostol Petru, care l-⁠a pus episcop în cetatea Nicomidiei. Altă tradiție îl face tovarăș al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care l-⁠ar fi hirotonit episcop al Nicomidiei din Bitinia. Slujba apostolului îl numește învățător ales și dumnezeiesc întâistătător al Nicomidiei. După aceleași tradiții a fost și episcop în Antiohia, unde a pătimit pentru Hristos.

Iconografia ortodoxă îl pictează ca scrib al Sfântului Ioan Teologul, căruia i-⁠ar fi scris textul Apocalipsei. Lui i se atribuie povestirea despre viața și minunile Sfântului Ioan, de la Adormirea Maicii Domnului până la sfârșitul lui. Cercetătorii de azi socotesc însă că Faptele lui Ioan, lucrare apocrifă, sunt de la sfârșitul veacului al II-⁠lea și nu pot fi ale lui. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 28 iulie, în ziua celorlalți diaconi dintre cei șaptezeci, Parmena, Nicanor și Timon, și la Soborul celor șaptezeci de apostoli, la 4 ianuarie.