Victor I

Victor I a fost episcopul Romei la sfârșitul secolului al II-⁠lea, între aproximativ 189 și 198 sau 199. Era originar din provincia romană Africa și este socotit întâiul episcop al Romei din acele ținuturi. Știrile despre el se leagă mai ales de disputa privind data Paștilor. Este socotit sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 28 iulie.

Disputa pascală

Bisericile din Asia Mică, în frunte cu Policrat al Efesului, țineau Paștile în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, indiferent de ziua săptămânii, după obiceiul pe care spuneau că-⁠l primiseră de la apostoli, în timp ce Roma și cele mai multe Biserici îl țineau duminica. Până la el, deosebirea fusese îngăduită de amândouă părțile. Victor a cerut sinoade în mai multe regiuni, care s-⁠au pronunțat pentru duminică, și a rupt legăturile cu Bisericile Asiei. Sfântul Irineu al Lyonului i-⁠a scris, mustrându-⁠l și amintindu-⁠i că episcopii dinaintea lui păstraseră pacea cu cei din Asia. Împărtășirea nu s-⁠a rupt până la urmă, iar pricina a fost lămurită pentru toată Biserica mai târziu.

Apărarea credinței și a creștinilor

După un autor anonim citat de Eusebiu, Victor l-⁠a afurisit pe Teodot din Bizanț, care învăța că Hristos a fost doar om. Se spune că s-⁠a ridicat și împotriva montanismului. Prin Marcia, favorita împăratului Commodus, a obținut eliberarea unor creștini osândiți la muncă în minele din Sardinia. În vremea lui limba latină a început să înlocuiască greaca în Biserica Romei.

Pomenirea

Tradiția îl numește mucenic, dar toleranța lui Commodus față de creștini face puțin probabilă această părere, iar izvoarele vechi nu o adeveresc. Pomenirea lui este la 28 iulie.