Acachie cel Nou

Sfântul Mucenic Acachie cel Nou a trăit la sfârșitul veacului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea și a fost omorât pe vremea împăratului Liciniu pentru că și-⁠a mărturisit făr-⁠de-⁠ascundere credința în Hristos. Biserica îl pomenește la 10 august (28 iulie după calendarul vechi).

Din viața sa se știu mai ales chinurile pe care le-⁠a răbdat și care nu i-⁠au făcut niciun rău. Era tânăr de ani când a fost adus la judecată înaintea lui Liciniu. După ce L-⁠a mărturisit pe Hristos, a fost atârnat și răzuit, apoi dat egumenului Terențiu, care l-⁠a aruncat într-⁠un cazan plin cu smoală fierbinte, untdelemn și oțet, dar sfântul, păzit de harul lui Dumnezeu, a rămas nevătămat. După aceea a fost silit să alerge după dregător, care mergea la Apameea și la Apolonia. Ajuns acolo, a fost dus într-⁠un templu păgân și, prin rugăciunea lui, au fost sfărâmați toți idolii de acolo.

A fost apoi adus înaintea tribunului Zilichintie, care, văzând că mucenicul rămâne neclintit în credința în Hristos, a poruncit să fie bătut cumplit. I-⁠a dat apoi un leu, dar mucenicul a rămas neatins și a fost bătut din nou. Apoi, din porunca tribunului, a fost aruncat într-⁠un cuptor aprins, dar a rămas nearsă. Tribunul, crezând că cuptorul s-⁠a răcit, s-⁠a apropiat să se încredințeze, dar în aceeași clipă a ars, iar trupul i s-⁠a făcut cenușă.

După moartea tribunului, mucenicul a fost dat spre judecată lui Posidoniu, care, văzând că rămâne nezdruncinat în credința lui Hristos, l-⁠a pus în lanțuri grele și l-⁠a trimis în cetatea Milet. Acolo a fost dus într-⁠un templu de idoli și a poruncit ca idolii să cadă la pământ și să se sfărâme. Apoi a fost dus în alt templu și a făcut la fel. Pentru aceasta i-⁠au tăiat capul, iar în loc de sânge din gâtul lui a curs lapte. Așa fericitul pătimitor a primit cununa muceniciei. Sfintele lui moaște le-⁠a luat preotul Leonțiu, le-⁠a uns cu mir și le-⁠a îngropat în cetatea Sinada.