Prohor din Iastreb

Sfântul Cuvios Prohor din Iastreb a fost, împreună cu Sfântul Vasian, întemeietorul mănăstirii desființate din Iastreb, aflată în ținutul Vladimir. Pagina îi așază în a doua jumătate a veacului al XVI-⁠lea (în alt loc în a doua jumătate a veacului al XV-⁠lea).

Pe drumurile Moscovei și Vladimirului și pe Vechiul Drum Patriarhal, ortodoxia a pătruns în adâncul pădurilor Meșcerei, iar monahii misionari tăiau pini seculari și ridicau biserici și paraclise în locul capiștilor și al cimitirelor păgâne. Pe râul Iastreb, afluent drept al râului Sudogda, nu departe de satul Zaiastrebie, s-⁠au așezat monahii Prohor și Vasian și au întemeiat o pustnicie numită Pustnicia lui Prohor, în amintirea lui Prohor.

Monahii își câștigau singuri pâinea cea de toate zilele: munceau în grădini și semănau secară. Pădurile din jur, cu ciuperci și fructe de pădure, lacurile și râurile Meșcerei, bogate în pește, le dădeau hrană în plus; grăsimea de castor slujea ca să lumineze chiliile, iar apicultura le dădea miere sălbatică și ceară pentru lumânări. Ziua își îndeplineau ascultările, iar noaptea se rugau cu osârdie. Din cronicile din 1627 se știe că pustnicia avea două biserici, una a Înălțării Sfintei Cruci și alta în cinstea Sfântului Alexie, mitropolitul Moscovei. Încă în secolul al XVI-⁠lea satul Zaiastrebie, cu pustnicia, fusese dăruit de boierul D. I. Godunov mănăstirii Ipatiev din Kostroma. Amintirea locurilor sfinte și a rugătorilor era păstrată mai ales în satele apropiate, Zaiastrebie și Gladîșevo.

Sunt pomeniți la 6 iulie (23 iunie în stilul vechi) în Soborul sfinților din Vladimir și la 21 iulie, de ziua aflării icoanei Maicii Domnului de la Kazan, după stilul nou.