Prudențiu de Tarazona

Sfântul Ierarh Prudențiu de Tarazona a fost pustnic și apoi episcop de Tarazona, în Aragon. Se pomenește la 28 aprilie.

S-⁠a născut la Armentia, sat de lângă Vitoria, în Álava, într-⁠un neam basc. La cincisprezece ani s-⁠a retras ca pustnic lângă Soria, ucenic al Sfântului Saturio, și a rămas acolo vreo șapte ani. A trecut apoi la Calahorra și a ajuns la Tarazona, unde a adus la credință mulți oameni, a fost primit în cler, a ajuns arhidiacon și, după moartea episcopului, a fost ales în locul lui. Făcea vindecări, iar faima aceasta l-⁠a îndemnat să plece din Tarazona și să se întoarcă la Soria.

Mai târziu a fost ales mijlocitor într-⁠o neînțelegere dintre episcopie și clericii din Burgo de Osma și a reușit să-⁠i împace. Apoi s-⁠a îmbolnăvit de moarte și a adormit acolo. Datele vieții lui sunt nesigure: izvoarele îl așază între sfârșitul secolului al IV-⁠lea și sfârșitul celui de-⁠al VI-⁠lea, iar calendarul ortodox dă anul 700.

Fiindcă murise în afara eparhiei sale, în jurul moaștelor s-⁠au iscat certuri. Potrivit legendei, trupul a fost pus pe calul pe care îl folosise și lăsat liber; calul s-⁠a oprit în ținutul Logroño, iar sfântul a fost înmormântat într-⁠o peșteră de pe muntele Laturce, lângă Clavijo. Aici s-⁠a ridicat o biserică, numită în 1025 mănăstirea Sfântul Prudențiu. În 1040 cea mai mare parte a moaștelor a fost mutată la Santa María la Real din Nájera, capul și câteva oase mici rămânând pe Laturce. Din 1643 este ocrotitorul provinciei Álava, iar în 1688 s-⁠au instituit sărbătoarea și o capelă la Armentia, locul său de naștere.