Radolf din Verona

Radolf din Verona, numit și Ratold sau Radolt, a fost episcop de Verona între 799 sau 802 și 840 și întemeietorul așezării Radolfzell, pe lacul Constanța. S-⁠a născut în jurul anului 770, a murit la Radolfzell la 13 septembrie, între 840 și 858.

Era alamand și a învățat în vestita școală a mănăstirii Reichenau. După ce Carol cel Mare a cucerit regatul longobard, a intrat în clerul catedralei din Verona, pe vremea episcopului Egino, la rândul lui alamand. În 799 Egino s-⁠a retras la Reichenau, iar Radolf i-⁠a urmat în scaun și a fost capelan la curtea lui Pepin al Italiei. A refăcut mănăstirea San Zeno din Verona, în 807, și a împărțit în 813 veniturile moșiei Bovolone între episcop, cler, lucrările catedralei și ajutorarea săracilor. În luptele de după 815 a stat de partea lui Ludovic Piosul. În 834 a ajutat la eliberarea împărătesei Iudita și la întoarcerea ei la Aachen, și așa și-⁠a făcut dușmani în Italia și nu s-⁠a mai putut întoarce la scaun.

În 826 a întemeiat în ținutul său natal, urmând pilda lui Egino, un schit, din care au crescut mai târziu mănăstirea și orașul Radolfzell. L-⁠a înzestrat cu moaște ale Sfinților Teopont și Senesiu din Treviso și ale Sfântului Zenon din Verona. În 830 a dăruit mănăstirii Reichenau moaște ale Sfântului Evanghelist Marcu, dobândite la Veneția. Din 834 a trăit mai ales la Radolfzell, iar în 840 a renunțat oficial la scaunul Veronei.

Mormântul lui se află în catedrala Radolfzell. A fost canonizat în 1300, local. Se pomenește la 13 septembrie. Este cinstit în Apus; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.